2. Diagnostic

2.1. Natura în imaginea Brașovului și în cererea națională

Cercetarea națională de referință arată ce loc ocupă natura în felul în care românii văd Brașovul și ce caută cei care merg la munte, independent de ce spun despre natură operatorii și administrația.

Imaginea spontană. Întrebați ce le vine în minte când aud „Brașov”, călătorii români numesc muntele mai des decât orice altceva: familia „munte” adună 381 de mențiuni din cele 3.556 de asocieri brute, înaintea Bisericii Negre (254) și a centrului istoric (187), iar „aerul curat” (114), „schiul, iarna, zăpada” (112), Tâmpa (90) și „natura” (83) completează imaginea [C]. Luate împreună, elementele de natură (muntele, natura, pădurea, aerul, peisajul, Tâmpa, masivele din jur, drumețiile) apar în asocierile a 36,3% dintre călătorii români și a 43,5% dintre vizitatorii Brașovului; împreună cu Poiana și cu schiul, ponderea urcă la 45,8%, respectiv 54,5% [C]. Ursul, foarte prezent în consultare, apare în asocierile spontane ale doar 1,4% dintre călători [C]: pentru publicul național, imaginea Brașovului este cea a unui oraș de munte, în care ursul ocupă un loc marginal [I].

Ce place și ce lipsește. Dintre vizitatorii Brașovului, 29,3% numesc un element de natură atunci când sunt întrebați ce le place cel mai mult la Brașov: Poiana (12,2%), muntele, natura, peisajul și aerul (10,5%), Tâmpa (4,9%); fără Poiana și fără schi, ponderea este de 16,5% [C]. Când sunt întrebați ce lipsește orașului, natura aproape că nu apare: 3,2% dintre vizitatori numesc ceva legat de natură, iar cele mai frecvente mențiuni sunt mai multe parcuri și spații verzi (1,2%), mai puțini urși (0,5%) și piste sau trasee pentru bicicletă (0,5%) [C]. Deficitele pe care le descrie consultarea (trasee pentru familii, organizare, informare, siguranță) nu au ajuns în conștiința cererii, cel mai probabil pentru că vizitatorul tipic consumă natura din oraș mai degrabă ca peisaj decât ca activitate [I].

Vizitarea obiectivelor naturale. În bateria celor 25 de obiective ale Brașovului, Tâmpa este al cincilea obiectiv ca rată de vizitare: 72,3% dintre vizitatori au urcat pe ea, 39,2% de mai multe ori; doar Poiana Brașov (88,5%), Piața Sfatului (84,2%), Biserica Neagră (83,9%) și Cetatea Brașovului (73,1%) au rate mai mari [C]. Grădina zoologică a fost vizitată de 43,7% dintre vizitatori, parcul de aventură de 36,9%, parcul acvatic de 30,5% [C]. Dintre românii care nu au vizitat niciodată Brașovul, 73,7% cunosc Tâmpa, mai mulți decât Cetatea (72,6%) [C]. Pentru publicul care nu a ajuns încă în destinație, Tâmpa este unul dintre cele mai cunoscute repere ale orașului [I].

Formele de turism în natură. Tabelul 2 arată cât de răspândite sunt formele de turism în natură în rândul călătorilor români, comparativ cu alte forme de turism.

Tabelul 2. Formele de turism practicate de călătorii români: practică regulată și practică ocazională

Sursa: cercetarea națională de referință, toți călătorii, procente ponderate. [C]

Ecoturismul și turismul montan sunt, după litoral și balnear, formele de turism practicate regulat de cei mai mulți călători români [C]. Formele de aventură și cicloturismul sunt de nișă: le practică regulat unul din cinci, respectiv unul din zece călători [C]. Dacă se adună cele patru forme de turism în natură (montan, ecoturism, aventură, cicloturism), 63,5% dintre călătorii români și 66,8% dintre vizitatorii Brașovului practică regulat cel puțin una dintre ele [C].

Cine practică turismul în natură. Practica regulată a turismului montan scade cu vârsta, de la 52,6% la tinerii de 18–29 de ani la 30,8% la cei de peste 60 de ani, în timp ce ecoturismul rămâne relativ constant pe toate vârstele (între 41,9% și 48,8%) [C]. În gospodăriile cu copii minori, turismul montan regulat este mai frecvent (48,4% față de 39,7%), la fel ca turismul de aventură (26,6% față de 17,7%) [C]. Bucureștenii și locuitorii din Ilfov practică regulat turismul montan în proporție de 50,6%, față de 41,6% în restul țării [C]. Pentru Brașov, profilul are o consecință directă: cele trei publicuri cele mai apropiate de natura activă (tinerii, familiile cu copii și bucureștenii) sunt și publicuri pe care destinația le atrage deja [I].

Fidelitatea publicului de natură. Dintre vizitatorii Brașovului care practică regulat turismul montan, 51,4% revin în oraș cel puțin o dată pe an, față de 43,8% dintre ceilalți vizitatori, iar 75,3% au urcat pe Tâmpa, față de 69,8% [C]. Dintre toți călătorii care practică regulat turismul montan, 41,2% consideră Brașovul o destinație „foarte atractivă”, față de 31,3% dintre ceilalți [C]. Publicul de natură este, așadar, mai fidel și mai entuziast decât restul publicului destinației [I].

Natura din jurul Brașovului ca destinație. Munții Carpați, ca destinație de drumeție montană, sunt atractivi pentru 77,7% dintre călătorii români (33,5% îi consideră „foarte atractivi”), la nivelul Deltei Dunării (79,4%) și al satelor și cetăților săsești (77,6%), după orașul Brașov (86,9%) și orașul Sibiu (81,3%) [C]. Atractivitatea Carpaților urcă la 81,8% în rândul vizitatorilor Brașovului și la 88,6% în rândul celor care practică regulat turismul montan [C]. Țara Făgărașului este atractivă pentru 75,5% dintre călători; Vama Buzăului, pentru 35,4%, dar 49,0% dintre călători nu au o părere despre ea, cel mai probabil pentru că nu o cunosc [C/I]. Frecventarea este mai mică decât atractivitatea: 27,5% dintre călători merg în Carpați, la drumeție, cel puțin o dată pe an, iar 21,6% nu au mers niciodată [C].

De ce merg românii la munte și ce vor să facă acolo. Celor care practică regulat turismul montan, cercetarea le-a cerut să spună, cu propriile cuvinte, de ce îi atrage muntele și ce activități își doresc acolo. Răspunsurile, recodificate de echipă, sunt prezentate în Tabelul 3.

Tabelul 3. Motivațiile și activitățile turismului montan, în cuvintele călătorilor români

Sursa: cercetarea națională de referință, călătorii care practică regulat turismul montan, răspunsuri deschise recodificate de echipa de proiect; un răspuns poate intra în mai multe categorii; procente ponderate. [C]

Tabelul descrie un public care vine la munte pentru aer, natură și liniște și care vrea să meargă pe jos [C]. Cererea dominantă este o cerere de mișcare ușoară: drumețiile (44,0%) și plimbările (26,8%) sunt cele mai frecvente activități dorite, iar schiul (11,3%) este al treilea, la mare distanță [C]. Pentru Brașov, tabelul fixează ierarhia produselor: înainte de orice infrastructură de sport extrem, destinația are nevoie de trasee bune, sigure și ușor de găsit [I].

Alternativele pentru motivul „munte”. Întrebați ce destinații ar alege în locul Brașovului, 19,9% dintre călătorii care răspund numesc cel puțin o destinație montană: Sinaia (5,7%), Poiana Brașov (2,9%), Alpii (2,4%), Predealul (2,2%), Bușteniul (2,2%), Branul (2,1%) și Austria (1,7%) sunt cele mai frecvente [C]. Brașovul concurează pentru motivul „munte” cu Valea Prahovei și, la publicul mai exigent, cu Alpii [I].

Din datele cercetării naționale rezultă trei constatări [I]. Natura este, alături de orașul istoric, una dintre cele două componente principale ale imaginii Brașovului, iar muntele este prima asociere spontană cu orașul. Cererea pentru natură este largă și se potrivește cu ce oferă orașul: aer curat, liniște, drumeție și plimbare, căutate mai ales de tineri, de familii și de bucureșteni, adică de publicuri pe care destinația le atrage deja. Iar publicul de natură este mai fidel decât restul publicului Brașovului, ceea ce face din produsul de natură și un instrument de fidelizare.

2.2. Experiența consumată: ce spun recenziile

Din cele 47.513 recenzii online analizate pentru destinație, baza de percepție a turiștilor (fără recenziile de cazare) cuprinde 14.420 de recenzii [C]. Raportul de analiză a destinației formulează astfel diferențiatorul perceptual al Brașovului:

„Diferențiatorul nu trebuie redus la «medieval». Teritoriul mai puternic este întâlnirea dintre orașul istoric și munte: patrimoniu urban recognoscibil, explorabil pe jos, într-un cadru carpatic imediat.” (raportul de analiză a destinației) [C]

Locurile de natură au volume mari de recenzii și note ridicate. Tabelul 4 reunește datele publice ale paginilor locurilor de natură de pe platformele de recenzii, la momentul colectării.

Tabelul 4. Locurile de natură și experiențele în natură ale Brașovului pe platformele de recenzii

Sursa: datele publice ale paginilor (numărul total de recenzii și scorul afișat), din baza de recenzii a raportului de analiză a destinației; prelucrare a echipei de proiect. [C]

Tâmpa are cele mai multe recenzii dintre locurile de natură ale destinației, de două ori mai multe decât parcul cu cele mai multe recenzii, iar scorurile locurilor de natură sunt ridicate (4,3–4,8) [C]. Tururile de observare a faunei și drumețiile ghidate au scoruri aproape maxime, dar volume mici: sunt produse de nișă, private, care pleacă din Brașov spre munții din jur [C/I].

În discursul turiștilor, natura este privită mai mult decât folosită. În cele 14.420 de recenzii turistice, ursul apare în 2,5% dintre ele (aproape în totalitate în recenziile tururilor de observare a faunei), drumeția și traseele în 1,4%, pădurea în 1,2% și transportul pe cablu în 0,9% [C]. În cele 23.000 de recenzii Booking, pădurea apare în 1,0% dintre ele, iar drumeția are 24 de mențiuni [C]. Raportul de analiză a destinației constată, pentru Poiana, același tipar: stațiunea este „codificată” de iarnă, iar „produsul de vară este mult mai puțin prezent spontan în discursul turiștilor” (raportul de analiză a destinației) [C].

Familia este publicul sejurului lung. În recenziile Booking, familiile au cea mai mare durată medie a sejurului (2,00 nopți) și cea mai mare pondere a sejururilor de trei nopți și peste (26,2%); ele reprezintă 33,9% din sejururi, dar 41,7% din sejururile de trei nopți și peste și 46,0% din cele de cinci nopți și peste [C]. Raportul de analiză a destinației formulează condiția sejurului de familie: „copiii au activități, adulții au relaxare” (raportul de analiză a destinației) [C]. Natura accesibilă este, pentru familie, principala sursă de activități care nu costă mult și care umplu o zi întreagă [I].

Din recenzii rezultă o constatare care se leagă direct de diagnosticul calitativ [I]: natura Brașovului este foarte apreciată acolo unde este vizibilă (Tâmpa, belvederile, Pietrele lui Solomon, Postăvaru), dar rar consumată ca experiență organizată. Experiențele de natură cel mai bine evaluate există, sunt mici și pleacă din Brașov spre regiune, fără ca destinația să le pună în vitrină.

2.3. Anotimpurile: ce arată datele

Raportul de analiză a destinației, construit pe seriile lunare INS ale municipiului (2010–2025), arată că Brașovul nu are problema de sezonalitate pe care o au majoritatea destinațiilor montane și urbane din România [C].

Două sezoane reale și un gol de primăvară. Coeficientul de variație al înnoptărilor lunare din municipiu a fost de 0,158 în 2022–2025, față de o mediană națională de 0,205, calculată pe cele 43 de orașe analizate în raportul de analiză a destinației; în 2010, era de 0,231 [C]. Dintre cele 21 de orașe cu peste 100.000 de înnoptări anuale, doar București, Bacău, Suceava și Timișoara au curbe mai plate [C]. Raportul de analiză a destinației descrie două sezoane: iarna (decembrie 1,06, ianuarie 0,99, februarie 1,04) și vara–toamna (iulie 1,14, august 1,36, septembrie 1,04, octombrie 1,10), separate de un extrasezon lung, martie–iunie, cu minimul anual în martie (0,76), și de unul scurt, în noiembrie (0,90) [C]. Cu 329.367 de înnoptări în lunile de iarnă, municipiul are al doilea volum de iarnă din țară, după București, și este singura reședință de județ la care toate cele trei luni de iarnă sunt la nivelul mediei anuale sau peste [C]. Seriile includ Poiana Brașov, care nu poate fi separată.

Tabelul 5. Anotimpurile municipiului Brașov: ponderea înnoptărilor, indicii sezonieri și gradul de ocupare estimat (medii 2022–2025)

Sursa: raportul de analiză a destinației, pe datele INS (TEMPO); ponderile pe anotimpuri sunt calcule ale echipei de proiect pe seria lunară a raportului de analiză a destinației. [C]

Problema principală este utilizarea capacității. Nicio lună a anului nu depășește 45% grad de ocupare estimat, iar intervalul martie–mai este singurul cu valori sub 30% [C]. Raportul de analiză a destinației conchide: „Brașovul a rezolvat problema sezonalității, dar nu și pe cea a utilizării capacității” (raportul de analiză a destinației) [C]. Seriile lunare ale anului 2025 confirmă tiparul: aprilie a adus 6,3% din sosirile anului, august 10,2% [C]. În segmentul închirierilor pe termen scurt, ocuparea din 2025 a fost cea mai mică în martie (35,3%), apoi în mai (41,1%) și în noiembrie (43,4%), și cea mai mare în august (67,2%) [C]. În Poiana Brașov, golul de primăvară este mult mai adânc decât în oraș (capitolul P5, Tabelul 3).

Clima și zăpada. Situl Natura 2000 Postăvaru urcă până la altitudinea de 1.783 m¹, iar consultarea consemnează îndoiala privind viitorul schiului la această altitudine: „Față de faptul că clima s-a încălzit, 1.700 sus e puțin” (Subiect 23) [D]. Tema nesustenabilității climatice a schiului (B14) apare în 2 interviuri și în 3 ateliere [C]. Capitolul P5 a stabilit, pentru stațiune, modernizarea domeniului schiabil existent fără extindere, ca bază pentru 2027–2031 (scenariul S1 al capitolului P5). Pentru oraș, consecința este alta: produsul de natură al destinației nu poate depinde de zăpadă [I].

Din datele despre anotimpuri rezultă trei constatări [I]. Iarna nu este o prioritate de cerere pentru capitolul naturii: municipiul are deja cel mai mare sezon de iarnă al unei reședințe de județ. Golul este primăvara (martie–mai) și noiembrie, adică lunile în care natura din jurul Brașovului are ceva propriu de oferit: fauna ieșită din iarnă, pădurea înverzită, sezonul de drumeție, bicicletă și alergare, culorile toamnei. Iar ținta este creșterea cererii în lunile slabe, fără presiune suplimentară în vârfuri; redistribuirea vizitatorilor între luni nu este, în sine, un obiectiv.

2.4. Resursa: inventarul naturii accesibile din Brașov

Brașovul are, în interiorul municipiului și în jurul lui, o densitate de arii naturale protejate și de păduri deschise publicului puțin obișnuită pentru un oraș de această mărime [I]. Tabelul 6 le inventariază, cu regimul și administratorul lor.

Tabelul 6. Inventarul naturii accesibile din Brașov: regim, suprafață și administrare

Sursa: Legea nr. 5/2000 și datele Agenției Europene de Mediu privind siturile Natura 2000; documentele Primăriei Municipiului Brașov și ale Regiei Pădurilor Kronstadt; administrațiile parcurilor; presa de referință; detalii și grade de încredere în Anexa C.²³⁴⁵ [C]

Inventarul se completează cu infrastructura turismului activ și a zborului. În Postăvaru funcționează un parc de ciclism montan cu șase trasee de coborâre⁶, deservit de telegondolă și de telescaunul Ruia⁷ (secțiunea 2.6.6) [C]. Destinația are, pe lângă aeroportul internațional, aerodromul de la Sânpetru și terenul de zbor al aeroclubului de la Ghimbav⁸, iar cercetarea proiectului despre aviația ușoară și de agrement identifică punctele de decolare pentru zborul liber (Postăvaru, Bunloc, Lempeș), al căror statut oficial nu a putut fi confirmat, și zborul cu planorul în unde orografice, practicat de la Sânpetru în octombrie–decembrie [C/I]. Via Transilvanica are, din iunie 2025, o extensie oficială de circa 170 km, de la Viscri la Brașov, prin Țara Făgărașului, Zărnești, Bran și Râșnov⁹ [C]. Infrastructura de cabane este, în schimb, slabă: cabanele turistice din municipiu au realizat, în 2025, 4.036 de înnoptări, 0,3% din total [C], iar un participant la atelierul de turism activ descrie pierderea celor mai multe dintre cabanele asociației montane din care face parte (secțiunea 2.6.6) [D].

Două lucruri lipsesc din inventar [I]. Primul este o hartă publică unică a tuturor traseelor din jurul orașului, cu regimul, dificultatea și administratorul fiecăruia. Al doilea este o evidență a folosirii lor: nu există o numărătoare publică a vizitatorilor nici pe Tâmpa, nici în pădurile-parc, nici pe Postăvaru. Primăria a prezentat, în 2021, propunerea unui „Parc Natural Brassovia” care să reunească natura din jurul orașului într-o singură arie administrată; propunerea nu a fost aprobată de Consiliul Local¹⁰ [C].

2.5. Vocea stakeholderilor: statistica tematică

Consultarea Etapei I a produs, pentru natură, cel mai larg consens și, în același timp, una dintre cele mai lungi liste de probleme [I]. Matricele tematice cu valență înregistrează natura în 32 de teme distincte. Tabelul 7 le prezintă pe cele principale; Anexa A dă detaliul pe surse.

Tabelul 7. Temele consultării care privesc natura, pe valență

Sursa: matricea consolidată a temelor (interviuri și ateliere). Unitatea de numărare pentru ateliere este atelierul, nu vorbitorul; masa rotundă a arhitecților este numărată ca atelier. [C]

Din tabel rezultă trei observații. Întâi, atuul naturii (A2) este aproape unanim, dar atuurile mai precise (fauna ca activ, liniștea, stilul de viață activ, traseele de bicicletă) sunt numite de puțini; consultarea ia natura ca dată și vorbește mai ales despre ce lipsește în jurul ei. În al doilea rând, problemele se concentrează pe cinci teme: ursul (B6), blocajul ariilor protejate și al Tâmpei (B21), agrementul lipsă (B24), sezonalitatea (B25) și aglomerația (B26). În al treilea rând, în matricea consolidată mai multe teme apar numai în ateliere, adică în discuția de grup a locuitorilor și a operatorilor: stilul de viață activ (A38), presiunea imobiliară asupra peisajului (B39), interdicțiile din spațiile verzi (B55) și transportul fragmentat spre natură (B59). Sunt teme ale vieții de zi cu zi a orașului, pe care interviurile individuale, centrate pe turism, le-au atins doar marginal [I].

2.6. Douăsprezece constatări ale consultării

2.6.1. „Oraș de munte”: natura ca identitate trăită

Consultarea descrie natura Brașovului ca pe un mod de viață. Subiectul 24 formulează diferența față de alte orașe: „Noi ce avem în plus e natura. [...] Adică avem muntele în centrul orașului. Unde mai găsești asta?” (Subiect 24) și „pot să fiu în pădure, în natură și să văd căprioare în mijlocul orașului” (Subiect 24) [D]. Pentru un participant la atelierul locuitorilor, granița dintre oraș și munte este de un minut de mers pe jos:

„ieși din Piața Sfatului și traversezi, mai mergi un minut și ești într-o zonă care nu mai e atât de urbană. Ești la poalele munților, se simte cumva” (atelierul 11) [D]

Atelierul de turism activ a dat acestui mod de viață un nume. Întrebat de moderator dacă brașovenii sunt „molcomi” și „așezați”, un participant a răspuns:

„Nu, suntem o zonă activă... Activă în natură... [...] Te duci seara la Piatra Mare sau pe Tâmpa, urci pe jos, te dai cu bicicleta, te întorci acasă și îți faci treaba așa cum o știi tu. [...] Deci nu există un alt oraș în România care să-ți ofere genul ăsta de viață...” (atelierul 07) [D]

Același participant a propus formula prin care le explică străinilor orașul: „e Lifestyle Capital of Romania. Deci că este capitala stilului de viață din România” (atelierul 07) [D]. Notele scrise ale atelierului leagă siguranța, aerul curat și muntele într-o singură idee, „ORAȘ ACTIV ÎN NATURĂ → MIȘCARE”, și definesc Brașovul drept „O punte între urban și natură” (atelierul 07) [D]. Tinerii din atelierul locuitorilor ajung la aceeași concluzie pe altă cale, pornind de la felul în care orașul se îmbină cu sportul:

„se blenduiește cu sportul asociat naturii care este aici dă o unicitate și dă [...] o vibrație tânără pe care nu am mai văzut-o în alt oraș” (atelierul 11) [D]

Natura are și un registru al liniștii. Întrebat ce cuvânt definește Brașovul, Subiectul 22 a găsit unul singur: „Ar trebui să fie liniște, că asta avem, că-i bine, că nu-i bine, dar eu zic că-i bine” (Subiect 22) [D]. Muntele modelează chiar sociabilitatea orașului: „toată lumea când merge pe munte se salută unul pe altul” (atelierul 03) [D]. Pentru Subiectul 12, imaginea pe care străinii o au despre Brașov se rezumă la „Pădure multă, accesibilă, sălbatică” (Subiect 12) [D]. Aceeași lectură apare în interviurile tezei despre geografia simbolică a orașului, realizate cu câțiva ani înaintea consultării proiectului:

„dar fiind oraș de munte are aceste avantaje. Faptul că ai muntele Tâmpa, ai promenada de sub Tâmpa, ai După Ziduri, ai niște avantaje pe care oricum lumea nu le cunoaște sau nu le exploatează la maxim.”¹¹ [D]

Identitatea nu este însă trăită de toată lumea. Instituțiile culturale au formulat o observație incomodă:

„Nu se identifică cu munții, atenție! Noi aveam impresia asta despre Brașov, dar dacă mă duc să întreb acuma câți dintre ei au urcat pe munte, o să avem un șoc!” (atelierul 02) [D]

Iar Subiectul 10 observă că localnicii nu mai văd ce au:

„ai acest Everest în [...] propria curte, știi? Pentru că dacă tu privești... îți privești propriul oraș fără să fii conștient că ai Tâmpa și Postăvarul” (Subiect 10) [D]

Natura este identitatea comună a orașului, dar o identitate pe care o parte a locuitorilor o folosește intens, iar alta doar o privește. Strategia trebuie să lucreze pentru ambele [I].

2.6.2. Natura locuitorilor: folosită intens, îngrădită și aglomerată

Brașovenii folosesc intens natura de proximitate [D/I]. Subiectul 22 descrie un sfârșit de săptămână obișnuit:

„aproape toată lumea e ori în Postăvaru, ori se duce cu parapanta de pe Bunloc, ori face o drumeție, se duce până la Pietrele lui Solomon...” (Subiect 22) [D]

Pentru plimbarea de zi cu zi, nu e nevoie de mai mult:

„Pentru că noi, brașovenii, nu ducem lipsă de locuri de plimbare. [...] Mă duc și mă plimb pe sub Tâmpa, știi? Ce să mă mai duc și până în Poiană?” (Subiect 22) [D]

O participantă la atelierul mediului academic descrie pensionarii pe care îi întâlnește, duminică de duminică, pe drumul Poienii: „Mie mi-s așa de dragi când îi [...] găsesc pe drumul de Poiană și aproape în fiecare duminică sunt aceiași” (atelierul 12) [D].

Această folosire intensă se lovește de patru obstacole.

Interdicțiile. În parcurile publice ale orașului, locuitorii nu au voie să stea pe iarbă. Notele atelierului de turism activ, scrise ca viziune a orașului din 2034, se opresc pentru a corecta prezentul:

„la momentul actual nu ai voie pe spațiul verde în parcurile publice, doar în cele de agrement, care în ultima vreme au început să fie din ce în ce mai pline de asfalt” (atelierul 07) [D]

Arhitecții au formulat aceeași constatare și au rezumat soluția:

„Deci pe proprietățile publice din Brașov nu poți să faci nimic pe spațiul verde! Absolut nimic!” (sesiunea OAR) [D]

„Democratizarea accesului.” (sesiunea OAR) [D]

Subiectul 11 propune același principiu pentru biciclete, role și câini: „Eu aș lăsa accesul, dar nu ai voie cu o viteză mai mare de X”, pentru că „toate îngrădirile astea de fapt vin cu minusuri. Mai bine stabilești niște reguli clare...”; „Ai un flux poate mai scăzut decât să ai un flux zero” (Subiect 11) [D].

Lipsa infrastructurii pentru familii. Familia brașoveană nu are unde să meargă cu bicicleta în siguranță:

„Oamenii, de exemplu o familie în momentul de față care ar avea doi copii, să zicem, nu știu dacă are unde să se plimbe cu bicicleta în siguranță în momentul de față în Brașov. Nu are.” (Subiect 11) [D]

Diagnosticul este confirmat de atelierul mediului academic („infrastructura pentru biciclete este chiar absentă, este foarte segmentată și nu este sigură”, atelierul 12) și de planul de acțiune al Consiliului Județean, care consemnează „mai puțin de 10 km de piste adecvate pentru biciclete” (secțiunea 2.6.11) [D/C]. Nici locurile de picnic nu mai sunt cele de altădată:

„Mergeai oriunde, da, dar era o activitate de weekend: știam că weekend de weekend mă duc la grătar. Ei, bine, acuma nu prea mai ai locurile astea în care să mergi și nici locurile amenajate nu sunt destule” (Subiect 11) [D]

Aglomerația. La sfârșit de săptămână, locurile de plimbare ale brașovenilor sunt și locurile turiștilor: „mă duc să mă plimb, dar de fapt sunt bară la bară cu alți turiști. Drumul Vechi, așa” (Subiect 12) [D]. Memoriul de observație al atelierului de turism activ consemnează un efect de imitație: la Pietrele lui Solomon, turiștii au preluat obiceiul grătarului de la localnici [D]. Un interlocutor din teza despre geografia simbolică a orașului descria aceeași retragere a locuitorilor din locurile aglomerate:

„Eu, ca și brașovean, recunosc că nu mă mai duc prea des în centru tocmai pentru că este plin de turiști [...]. Prefer să merg în afară Brașovului și asta este ceea ce ar putea defini Brașovul, faptul că e înconjurat de verde [...].”¹² [D]

Distribuția inegală și lipsa alternativelor. În atelierul mediului academic, o participantă a întrebat: „ne gândim ce facem cu turiștii când vin, ce experiențe le oferim, dar ce facem cu localnicii? Adică noi ce mai facem? Unde mai mergem?”; și a adăugat: „Că mai vrem și noi să mergem. Și ne-am săturat de Sub Tâmpa” (atelierul 12) [D]. Natura de proximitate aparține mai ales cartierelor de la poalele muntelui (Șchei, Răcădău, Noua, Valea Cetății), iar cartierele noi din nord sunt departe de ea [I]. Ancheta din teza despre geografia simbolică a Brașovului susține această lectură: locuitorii au dat cele mai mari note pentru spațiile verzi cartierelor Dârste–Noua (7,74 din 10), Tractorul (7,37) și Răcădău (7,36), iar cele mai mici Bartolomeului (5,90) și unui ansamblu rezidențial nou din nordul orașului (6,65). Aceeași teză arată, pe datele INS, că suprafața spațiilor verzi din municipiu a rămas, în 2011–2016, la 146 ha, adică 5 mp pe locuitor¹³ [C]. Subiectul 24 cere natură aproape de casă, pentru ca Tâmpa să rămână loc de weekend:

„Mi-ar trebui un parc în care să pot să ies într-o după-amiază aproape de casă și să rămână, dacă vreau să ies în natură în weekend, să mă plimb, să am posibilitatea să fac asta în Tâmpa” (Subiect 24) [D]

Subiectul 5 avertizează că, fără natură în cartiere, locuitorii noilor ansambluri vor căuta muntele în același loc: „O să stea și ei în bloc și o să asalteze Poiana Brașov” (Subiect 5) [D].

Consultarea a formulat și un principiu de echilibru între locuitori și turiști. Subiectul 11 pornește de la reducerea pe care, după cum își amintește, stațiunea o oferea brașovenilor într-o singură zi a săptămânii:

„aceste lucruri ar trebui să se întoarcă nu doar miercurea, ci pentru locuitori ar trebui să existe anumite beneficii și atunci cred că ar exista un echilibru” (Subiect 11) [D]

Arhitecții au pus condiția într-o frază: „Adică dacă reușim să trezim Brașovul brașovenilor, atunci restul...” (sesiunea OAR) [D].

2.6.3. Natura turiștilor: de la decor la experiență

Diagnosticul pe care consultarea îl pune ofertei de natură pentru turiști este convergent: resursa există, organizarea lipsește [I]. Subiectul 6 l-a formulat cel mai clar:

„Suntem înconjurați de natură, dar nicăieri nu este pusă în valoare, absolut nicăieri.” (Subiect 6) [D]

„Sunt operatori de la noi care pleacă la Bran, la Viscri, la naiba, ca să poată să opereze pe un traseu corect, pe un circuit corespunzător turistic. Noi, în Brașov, pe raza municipiului și pe Poiană, nu avem.” (Subiect 6) [D]

Turistul care vine la Brașov parcurge un circuit scurt și apoi rămâne fără program [D/I]. Subiectul 22 descrie tiparul:

„Vor să vină să vadă centrul, să urce pe Tâmpa, să urce până la Pietrele lui Solomon și se duc și se-ntorc. Și au copii, sau adolescenți, sau ei. Și ce fac?” (Subiect 22) [D]

Răspunsul pe care îl propune același subiect este o ofertă organizată pe durate:

„Dacă ai două ore, faci asta. Dacă ai trei ore, faci asta. Dacă ai patru ore, șapte ore, faci asta. Astea sunt traseele, acolo poți să mănânci, aici poți să te cațeri, te costă cam atâta, astea-s riscurile, astea-s beneficiile” (Subiect 22) [D]

Teza despre geografia simbolică a Brașovului explică acest tipar. Harta mentală a orașului, așa cum o descriu locuitorii și liderii de opinie, este „centrată asupra unui număr mic de puncte de interes”¹⁴ [C], iar teza conchide:

„Faptul că harta mentală a Brașovului este limitată la centrul orașului arată că «spațiul de acțiune» al actorilor, fie ei localnici sau turiști, este limitat la centrul orașului, ceea ce subliniază lipsa dezvoltării unor alternative la acesta.”¹⁵ [C]

Natura organizată ca ofertă este una dintre aceste alternative [I]. Pentru mai mulți subiecți, frumusețea locului nu mai este suficientă. Subiectul 18 o spune din perspectiva pieței:

„Tu anumite locuri, oricât de frumoase ar fi, prin ele înseși așa doar pe faptul că «sunt frumoasă și asta-mi e suficient și mă recomandă talentul» nu mai funcționează” (Subiect 18) [D]

Subiectul 10 o spune din perspectiva turistului străin cu venituri mari: „vei găsi șapte milioane de alte locuri mai interesante ca decor, știi?” (Subiect 10) [D].

Ce caută străinii. Pentru Subiectul 17, diferența Carpaților față de Alpi nu este peisajul, ci viața sălbatică:

„Tu nu poți compara, de exemplu, Munții Făgăraș sau Piatra Craiului cu Dolomitii sau cu Alpii, pentru că munții oriunde te duci sunt frumoși, pentru că e o... o minune a naturii. Ceea ce este diferit: ce populează zonele respective.” (Subiect 17) [D]

Mesajul pentru acest public este, în cuvintele aceluiași subiect: „Hai aici să vezi natură intactă, să vezi oraș și comunități care sunt aproape de natură, să vezi animale sălbatice” (Subiect 17) [D]. Pentru turiștii din țările cu climă aridă, pădurea însăși este produsul:

„Aterizează aici și în 3 ore ești în pădure, o pădure pe care n-au văzut-o niciodată. [...] Și toată lumea remarcă verdele ăsta care e marfă” (atelierul 07) [D]

Un participant la același atelier a descris, ca pe o experiență-model, două nopți petrecute în pădure, „total deconectat, observând fauna”, cu „ploaia și ceața specifice acestei zone” (atelierul 07) [D].

Ce caută familiile. În vara lui 2026, Subiectul 8 a constatat un segment nou de familii care caută natură ghidată:

„Au descoperit în primul rând natura. Deci ne-am axat foarte mult pe partea aceasta de urcări... de drumeții, drumeții, drumețiile clasice, drumețiile însoțite de un ghid autorizat” (Subiect 8) [D]

Părinții, în cuvintele aceluiași subiect, își încredințează copiii ghizilor:

„Își lasă copiii pe mâna unor oameni care știu ce înseamnă natura, care știu ce înseamnă [...] valoarea naturii pentru un copil, pentru un copil care în mod normal stă între pereți” (Subiect 8) [D]

Hotelierii din atelierul 04 au numit obstacolul: traseele existente sunt pentru localnici, nu pentru familiile care vin în vizită:

„pentru noi, localnicii, sunt foarte ok traseele care sunt, dar sunt foarte grele. În a crea niște trasee mai lejere pentru cei care vin...” (atelierul 04) [D]

Conceptul de turism din 2023 consemna, pentru Poiana Brașov, aceleași lipsuri: infrastructura pentru mers pe jos și pentru trasee ușoare de drumeție scurtă prin pădure era insuficientă, iar infrastructura de bicicletă pentru nivel ușor și mediu, potrivită familiilor cu copii, lipsea¹⁶ [D].

Familia are nevoie și de un spațiu în care adulții să se odihnească în timp ce copiii se joacă în siguranță:

„ai nevoie pentru familiști spațiu în care adultul poate bea o cafea în liniște și poate să stea o jumătate de oră pe telefon sau o oră, copilul în condiții safe se joacă” (Subiect 17) [D]

Ce a funcționat cândva. Natura a fost, pentru o parte a turiștilor, motivul unor sejururi lungi. Subiectul 21 își amintește turiștii cu rucsacul, care „Stăteau și săptămâni, își tot își tot prelungeau... [...] ...da, șederea, pentru că le plăcea orașul, vibe-ul, culorile toamnei, culorile primăverii...” (Subiect 21) [D]. Natura pe patru anotimpuri nu este o idee nouă pentru Brașov; este o cerere pe care destinația a avut-o și pe care nu a organizat-o [I].

2.6.4. Tâmpa: rezervație, parc sau munte în oraș

Tâmpa este locul în care toate tensiunile capitolului se întâlnesc: identitatea orașului, folosirea zilnică de către locuitori, presiunea turistică, regimul de arie protejată, siguranța, fauna și eroziunea [I].

Starea de fapt. Tâmpa este rezervație naturală (188,20 ha) din 1962, sit Natura 2000 (ROSCI0120, 214 ha) din 2007–2008 și, din 2022, arie specială de conservare¹⁷¹⁸. Planul de management și regulamentul ariei au fost aprobate în 2016 și sunt în vigoare¹⁹ [C]. Administrarea ariilor protejate revine, după fuziunea din 2025, Agenției Naționale pentru Mediu și Arii Protejate, prin Direcția Județeană de Mediu Brașov; terenul forestier este administrat de Regia Pădurilor Kronstadt [C]. Telecabina a fost înlocuită integral și redeschisă în octombrie 2025, cu două cabine de câte 25 de persoane și o capacitate de 490 de persoane pe oră²⁰; platforma belvedere de pe vârf a fost închisă la sfârșitul lui mai 2026 din cauza degradării și este în refacere, din lemn²¹ [C]. Pe Drumul Serpentinelor, scurtăturile au îngustat poteca, în unele locuri, la 40–50 cm²², iar regulamentul sitului interzice accesul auto, cu excepția urgențelor [C]. Din 2024, ultima sâmbătă din septembrie este, prin hotărâre a Consiliului Local, „Ziua ariei naturale protejate Muntele Tâmpa”²³ [C].

Polul accesibilității. O parte a consultării cere ca Tâmpa să fie amenajată pentru oameni. Subiectul 21 o descrie ca pe parcul principal al orașului:

„Să fie mai friendly cu [...] turiștii, pentru că el, oricât vrem noi să spunem că este wild, că este sălbatic, el nu mai este atât de sălbatic. Este ușor accesibil și-atunci ar trebui, fără să [...] deranjăm natura, să îl amenajăm pentru oameni” (Subiect 21) [D]

Subiectul 15 descrie consecințele unei rezervații folosite ca parc urban:

„Pentru ei este surprinzător acel loc. Pentru noi este surprinzător că ei sunt acolo. Sunt încălțați mereu necorespunzător, de la sandale la șlapi [...]” (Subiect 15) [D]

Același subiect formulează cerința astfel:

„intervenții cât mai puțin invazive în așa fel încât totuși să putem avea niște trasee dincolo de limita asta ușor a profesionalismului în deplasarea pe cărări montane” (Subiect 15) [D]

Subiectul 23 numește publicurile pe care Tâmpa le exclude astăzi: „El nu e prietenos cu persoane cu dizabilități, [...] cu persoane vârstnice [...] și pentru familii cu copii mici sau foarte mici” (Subiect 23), cu o concluzie fără echivoc: „Bă, protejarea naturii nu-nseamnă s-o lăsăm pârloagă” (Subiect 23) [D]. Poziția cea mai radicală cere renunțarea la statutul de rezervație: „N-avem nevoie de sălbăticie și rezervație în centrul Brașovului, ne trebuie un parc!” (Subiect 14) [D]. Același subiect descrie însă o intervenție modestă, care nu cere schimbarea statutului: treptele refăcute, cu „o mână curentă”, „treptele toate egale” și „câte un stâlp ici-colo” (Subiect 14) [D].

Polul conservării. Subiectul 24 descrie mecanismul prin care o intervenție mică devine o pierdere mare:

„Aș conserva, în primul rând, natura, pentru că e un... e un slippery slope dacă nu... în cât intervii. Intervii puțin ca s-o faci mai accesibilă, după care pui asfalt, dar doar pe serpentine, după care ajungi să pui bandă rulantă ca să poată oricine să ajungă sus fără să ia telecabina. Deja nu... ai luat Tâmpei exact ce are mai valoros: biodiversitatea și natura.” (Subiect 24) [D]

Infrastructura atrage infrastructură, iar aceasta atrage conflictul cu fauna:

„după aia tragem și curent electric și după aia de fapt am intrat în pădure și am intrat peste faună și ne plângem că vine ursul peste noi” (Subiect 24) [D]

Pentru același subiect, Tâmpa face parte dintr-un sistem ecologic care o leagă de munte: „Tâmpa nu e doar un munte și atât, înconjurată doar de oraș” (Subiect 24) [D]. Concluzia aceluiași subiect este o regulă de arbitraj: „Natura nu se poate apăra singură” (Subiect 24) [D].

Calea de mijloc. Între cele două poluri, consultarea conține o poziție de mijloc, formulată de Subiectul 7: „Eu cred că la mijloc trebuie, adică cu niște reguli” (Subiect 7) [D], și una de procedură, formulată de Subiectul 11 pentru ariile protejate din jurul orașului:

„eu sunt 100% convins că împreună cu administrația care gestionează aceste arii, se pot găsi trasee astfel încât ariile protejate să fie protejate, dar să fie și puse la dispoziția comunității” (Subiect 11) [D]

Arhitecții apără statutul Natura 2000 al Tâmpei („Foarte bine că-i Natura 2000”, sesiunea OAR) [D], cer doar lucrările minime de siguranță pe trepte și pe platforma de pe vârf și văd în Tâmpa ceea ce diferențiază Brașovul de Sibiu:

„Ce n-are Sibiul, are Brașovul! Mi se pare că ăsta trebuie să fie un punct de atracție, adică este ceva al locului unic: să stai în piață și să ai Tâmpa și să poți să urci pe Tâmpa. Sibiul nu are asta.” (sesiunea OAR) [D]

Subiectul 24 a descris pregătirea unui plan nou ca pe o ocazie: „avem pânza asta albă în fața noastră, da?” (Subiect 24) [D]. Planul aprobat în 2016 există și este în vigoare; revizuirea lui este, în fapt, ocazia la care se referă subiectul [C/I]. Ce cer pozițiile moderate (poteci refăcute, trepte egale, mână curentă, belvedere sigură, informare, reguli de vizitare) ține, în cea mai mare parte, de lucrări de siguranță și de interpretare pe care planul de management al unei arii protejate le poate prevedea; ele nu cer scoaterea Tâmpei din regimul de protecție [I]. Capitolul C a preluat, pe aceeași logică, Cetatea Brașovia ca parc arheologic compatibil cu regimul Natura 2000 (DC2-d). Scenariul S1 din secțiunea 7 tranșează controversa.

2.6.5. Pădurile-parc: natura amenajată de la marginea orașului

Pădurea-parc este instrumentul pe care consultarea îl numește cel mai precis. Subiectul 12 l-a definit astfel:

„Pădurea-parc este acea pădure a cărei funcție este o funcție de protecție, nu este o funcție de producție, este eliminată, și este pădurea care este pusă la dispoziția, pe limba română așa scurt, este pădurea care este la dispoziția oamenilor pentru activități culturale, educative, recreative, turistice.” (Subiect 12) [D]

Regimul juridic este favorabil amenajărilor ușoare: noul Cod silvic permite amenajările necesare pădurilor-parc numai dacă nu implică tăieri de arbori sau defrișări și nu scot terenul din fondul forestier²⁴, iar comunicările publice ale aprobării vorbesc despre alei de cel mult 2 m lățime, piste pentru biciclete, poteci, bănci, toalete ecologice și construcții provizorii din lemn de cel mult 15 mp²⁵ [C]. Subiectul 12 consideră că amenajările nu cer autorizație de construire („nu ai nevoie de autorizație de construcție și elimină o groază de birocrație”, Subiect 12) [D]; afirmația nu a putut fi confirmată din legislația de urbanism și rămâne de lămurit cu Primăria (Anexa C).

Proiectele în curs. Regia Pădurilor Kronstadt a început, în toamna lui 2026, lucrările la primele două piste de bicicletă pentru familii, circa 8 km între Răcădău (de la Iepure) și Noua, pietruite, finanțate din bugetul Regiei²⁶ [C]. Subiectul 12 le descrie ca pe un traseu pentru toate vârstele:

„să te poți da de la nepoțel, cu bunică, cu părinți, cu toată lumea. Ce se întâmplă în Postăvaru este pentru o altă categorie de bicicliști, e clar” (Subiect 12) [D]

Parcul dendrologic din Noua (25,2 ha) este în amenajare din 2019, cu lucrările oprite o perioadă lungă²⁷, iar un traseu suspendat la nivelul coronamentului arborilor a fost prezentat ca concept în 2025, fără decizie publică ulterioară²⁸ [C]. Traseele terapeutice sunt, potrivit Subiectului 12, în plan, fără un proiect public identificat [D]. Conceptul de turism din 2023 consemna intenția Regiei de a extinde pădurea-parc până la 2.300 ha, de la 1.767 ha, și o monitorizare a vizitatorilor, făcută împreună cu institutul de cercetări silvice din Brașov²⁹ [D]. Regulamentul din 2021 al drumurilor forestiere deschide pietonilor și bicicliștilor 30 de drumuri, circa 83 km, interzice accesul cu autovehicule, motociclete și ATV-uri, cu excepția evenimentelor aprobate, obligă utilizatorii de biciclete și de alte mijloace de deplasare să reducă viteza în preajma pietonilor și cere ca utilizarea comercială să fie avizată³⁰ [C]. Subiectul 12 îl consideră un avantaj rar:

„Brașovul este chiar un caz fericit, are un regulament de utilizare a drumurilor forestiere, care drumurile forestiere sunt puse la dispoziția turiștilor. Inclusiv și sau mai ales a celor pe două roți” (Subiect 12) [D]

Principiul. Subiectul 12 a formulat principiul pe care capitolul îl preia pentru întreaga natură a destinației:

„Niciodată nu am fost pe principiul: «Băi, trebuie amendat». Da, trebuie amendat, dar ca să poți să-i ceri omului ceva, trebuie să-i și oferi. Și am zis: «Hai întâi să oferim ceva și după aceea să cerem».” (Subiect 12) [D]

Riscurile. Pădurea-parc are trei riscuri. Primul este comportamentul în afara traseului:

„Problema cea mai mare o reprezintă turistul care merge și se consideră îndreptățit de a ieși din traseu și de a face ce vrea el în acea pădure” (Subiect 12) [D]

Al doilea este conflictul dintre pietoni și bicicliști, pe care Subiectul 12 îl leagă de lipsa unei rețele separate: „Din păcate, nu există o rețea separată de trasee de bicicletă astfel încât să nu intre pe traseele turistice” (Subiect 12) [D]. Al treilea este focul, în zonele a ceea ce subiectul numește „turismul de grătar”: „Sunt câteva zone în Brașov, vorbim de Noua, Pietrele lui Solomon, în la Iepure mai era” și „Riscul de incendiu este foarte, foarte mare” (Subiect 12) [D]. Răspunsul este tot unul de ofertă: vetre de foc amenajate la distanță de pădure, „încât cei care doresc să iasă la pădure doar pentru așa ceva să aibă unde” (Subiect 12) [D].

Aceleași locuri au, în consultare, două lecturi. Subiectul 13 le propune ca „Brașovul verde” pentru familii: „Tâmpa, da? Sub Tâmpa, [...] Pietrele lui Solomon, [...] Noua, Parcul din Noua” (Subiect 13) [D]; Subiectul 12 le vede ca pe zonele cu cel mai mare risc de incendiu. Ambele lecturi sunt corecte și duc la aceeași concluzie: locurile de natură ale familiilor trebuie amenajate tocmai pentru că sunt folosite [I]. Arhitecții au propus și traseul care leagă toate aceste locuri, de la Piața Sfatului pe Tâmpa, prin Șaua Tâmpei, Răcădău și La Iepure, până la Noua: un traseu care „poate să devină un traseu de-o zi întreagă în care scoți pe oameni din centru” (sesiunea OAR) [D].

Plantele invazive. Consultarea nu a semnalat riscul plantelor invazive. Managementul de proiect a observat troscot japonez (Reynoutria japonica) tot mai prezent în pădurea de pin de la intersecția străzilor Cloșca și 8 Martie, precum și tufe mici ale aceleiași specii în curțile unor case din oraș [I, observație a managementului de proiect]. Specia se regenerează din fragmente mici de rizom, formează pâlcuri dense, care înlătură prin competiție arbuștii și plantele lemnoase native, și este dificil de controlat³¹ [C]. Din 2025, troscotul japonez este inclus pe lista speciilor alogene invazive care afectează Uniunea, stabilită în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1143/2014, care prevede restricții și măsuri de gestionare pentru speciile de pe această listă³²³³ [C]. În România, specia este semnalată ca invazivă, iar un studiu din sudul Transilvaniei a inclus-o printre plantele invazive cu potențial ridicat de răspândire, cu drumurile și râurile drept coridoare de răspândire³⁴ [C].

Riscul pentru Brașov este extinderea speciei din grădini și de la liziera pădurii spre rezervațiile naturale, cum este Tâmpa, și spre pădurile din Postăvaru [I]. Ca și în cazul incendiilor, prevenția este mai ieftină decât intervenția: un focar mic, depistat devreme, se poate controla, iar unul extins în pădure cere tratament repetat, pe mai mulți ani [I]. Măsura propusă este D3-k.

2.6.6. Turismul activ: o comunitate fără produs comun

Brașovul are o comunitate de turism activ pe care participanții o numesc fără ezitare: alpiniști, drumeți, bicicliști, schiori de tură, parapantiști, alergători, ghizi, școli de schi, operatori de aventură [D]. Natura activă este, pentru mulți dintre ei, unul dintre motivele pentru care trăiesc aici (secțiunea 2.6.1) [D/I]. Comunitatea are și infrastructura ei: traseele de bicicletă din Postăvaru, despre care Subiectul 7 spune că „s-au făcut [...] traseele de bicicletă, care-s niște trasee unice în România” (Subiect 7) [D], aerodromurile de sport, punctele de decolare pentru zborul liber, domeniul schiabil și locurile de concurs ale Festivalului Olimpic al Tineretului European (FOTE) din februarie 2027, cu probele alpine în Poiana Brașov și cu probe de schi alpinism la Cheile Grădiștei–Fundata³⁵ [C].

Comunitatea nu are însă un produs comun [I]. Un participant la atelierul de turism activ a numit lipsa: Brașovul „poate fi promovat [...] ca un hub care, cum am spus, îți deschide porțile spre Transilvania, spre munți”, dar „lipsește o... un mesaj, un slogan, să zic așa, pe care să-l... sau nu un slogan, o imagine pe care să... un concept”, pentru că „noi avem impresia că tragem cumva singuri la promovarea destinației” (atelierul 07) [D].

Bicicleta: unde și pentru cine. Ciclismul montan este tema cea mai disputată a turismului activ [I]. Subiectul 5 cere separarea strictă: „Dar vreau să spun că potecile ori sunt pentru oameni, ori sunt pentru bicicliști” (Subiect 5) [D]. Subiectul 6 vede în bicicliști un public de valoare:

„E totuși un segment de clientelă educat. Dacă știe să se comporte în raport cu natura, este un client educat de care noi avem nevoie” (Subiect 6) [D]

Subiectul 7 cere trasee pentru toată lumea, nu doar pentru sportivi: „Îți trebuie trasee ușoare și foarte ușoare, de agrement” (Subiect 7) [D], iar Subiectul 11 arată că publicul s-a schimbat: „sunt foarte multe biciclete electrice și din ce în ce mai accesibile” (Subiect 11) [D]. Un participant la atelierul de turism activ a arătat, pe exemplul unei arii protejate din apropiere, cum se pot amenaja trasee fără distrugeri:

„deci am făcut 11 trasee de biciclete, de mountain bike. Le-am desenat pe drumuri existente, fără să stricăm nimic, am făcut săgeți peste tot, 160 de săgeți și 80 de stâlpi și așa mai departe. [...] Nu trebuie să-i faci să strici toate fânețele ca să faci tu dâmburi, să sară cu bicicleta sau nu știu ce.” (atelierul 07) [D]

Conceptul de turism din 2023 consemna aceeași dispută. În grupul de lucru pentru zona verde, o asociație montană a semnalat conflictul dintre bicicliști și drumeți pe aceleași trasee; comunitatea bicicliștilor era estimată la circa 500 de utilizatori, iar grupul a identificat nevoia unor trasee ușoare de ciclism montan între Poiana și Brașov, folosibile la urcare și la coborâre³⁶ [D].

Bike parkul din Postăvaru. Parcul de ciclism montan are șase trasee de coborâre, cu lungimi între 1,1 și aproape 6 km, clasificate după culoare: „Traseele albastre sunt ușoare, cele roșii au dificultate medie, iar cele negre sunt foarte dificile”³⁷ [C]. Consultarea descrie o dificultate reală mai mare decât cea anunțată. În două interviuri, moderatorul a observat că traseele albastre sunt, în fapt, de nivel roșu și, într-unul dintre ele, că parcul nu are trasee verzi, pentru începători („nu ai trasee verzi și chiar și albastru e mai mult roșu”, moderatorul). Subiecții au confirmat: „Exact! Deci el a fost gândit pe ce avem noi în munte” (Subiect 7); „Sunt niște [...] secțiuni unde... Da, sunt. Se întâmplă și la pârtii” (Subiect 15) [D]. Pentru Subiectul 11, traseele „sunt pentru hard enduro, adică pentru cei care se dau mai tare, cu sărituri, cu nu știu... contrapante și așa mai departe” (Subiect 11) [D]. Hotelierii din atelierul 04 le-au descris ca fiind „foarte grele” și au cerut trasee mai ușoare pentru cei care vin în vizită (secțiunea 2.6.3) [D]. În atelierul apartamentelor în regim hotelier, un participant a relatat concluzia atelierului de turism activ: investițiile ar trebui să meargă spre drumeție și spre ciclism montan, „dar nu doar mountain bike cum este acuma, de nivel foarte ridicat, și [...] zone de biciclit în familii sau pentru începători” (atelierul 08) [D].

Conceptul de turism din 2023 ajunsese la aceeași concluzie: „Gradul de dificultate al actualei rețele de trasee este mediu, spre dificil, lipsind în continuare opțiunile ușoare”. Același document constata că parcul „nu are o administrare clară” și că nu are implementată „o schemă explicită de management și comunicare”³⁸ [D].

Transportul pe cablu. Programul instalațiilor pe cablu adaugă o a doua problemă [I]. În 2025, telegondola și telescaunul Ruia, care urcă bicicliștii spre trasee, au fost programate la sfârșit de săptămână, cu extinderea programului în funcție de cerere³⁹; din iulie 2026, programul anunțat al telegondolei este cel puțin de vineri până duminică, iar extinderea în alte zile este condiționată de o creștere puternică a gradului de ocupare⁴⁰ [C]. Hotelierii au semnalat începutul târziu al sezonului: „În iulie s-a dat drumul la Bike Park. Iulie... Iunie, în altă parte” (atelierul 04) [D]. Un participant la atelierul de turism activ a descris consecința pentru afacerile care depind de cablu:

„pentru că noi operăm în Poiana Brașov, avem anumite probleme pe partea de operativitate continuă a instalațiilor din Poiana Brașov pe cablu. [...] și din cauza aceasta nu putem efectiv să estimăm numărul de turiști care vor veni” (atelierul 07) [D]

Notele scrise ale aceluiași atelier cer „Operativitate continuă a instalațiilor pe cablu din Poiana Brașov, care pot asigura o continuitate economică a operatorilor / hotelurilor din Bv și Poiana Brașov” (atelierul 07) [D].

Managementul de proiect a observat că, atunci când telegondola nu funcționează, o parte dintre bicicliști urcă cu telecabina Capra Neagră, a cărei stație superioară se află la circa 1.775 m⁴¹, în zona vârfului Postăvaru, unde nu există un traseu de bicicletă omologat. Mulți dintre acești bicicliști nu au pregătirea necesară pentru coborârea pe acest teren, ceea ce produce accidentări repetate și o presiune mare asupra Salvamontului [I, observație a managementului de proiect]. Într-o singură zi din iulie 2025, Salvamontul a intervenit în patru situații cu bicicliști accidentați pe traseele de coborâre din Postăvaru, una cu traumatism cranio-cerebral sever, cu evacuare pentru elicopterul SMURD, și a avertizat asupra „riscurilor reale de pe traseele de mountain biking din zona Postăvaru”⁴² [C]. Subiectul 11 descrie alternativa, urcarea pe bicicletă pe un traseu de nivel mediu:

„Se poate urca inclusiv până în Postăvaru cu bicicleta dacă e [...] un traseu ca nivel mediu. Da, ai nevoie de condiție fizică să urci, pentru că ai o pantă, dar nu trebuie construit în așa fel încât curbele să fie foarte abrupte” (Subiect 11) [D]

Parcul aparține domeniului schiabil al stațiunii (capitolul P5, D3-e). Capitolul de față tratează clasificarea traseelor și accesul pe cablu ca probleme de siguranță ale muntelui orașului (D4-j, D6-i) [I].

Muntele fără zăpadă. Pentru o parte a participanților la atelierul de turism activ, viitorul muntelui ține mai mult de bicicletă decât de schi:

„cred că nu merită investiți bani în direcția aceasta și că Poiana Brașov trebuie să se dezvolte ca să devină capitala mountain biking-ului din România” (atelierul 07) [D]

Argumentul este cel al anului de lucru: „8 luni pe an de lucru, decât să avem două luni plin de haos și dezorganizare totală” (atelierul 07) [D]. Capitolul P5 a stabilit, pentru stațiune, modernizarea domeniului schiabil fără extindere și dezvoltarea produsului de vară; capitolul de față preia, pentru destinație, argumentul celor opt luni de lucru (direcția D7).

Cabanele. Un participant la atelierul de turism activ descrie pierderea infrastructurii care a făcut posibil turismul montan (cifrele invocate nu au putut fi confirmate din surse publice, Anexa C):

„Da, asociația noastră deținea totuși 40 de cabane. Astăzi pot să zic că 10. [...] Celelalte le-am pierdut în câțiva ani, au fost privatizate și majoritatea sunt distruse pentru că cabanele nu sunt cabane, cabanele sunt de interes social, dar nu aduc profit.” (atelierul 07) [D]

Evenimentele. Consultarea propune evenimente în natură de mai multe feluri: un festival de folk într-o poiană, alergări prin pădure, evenimente de bicicletă (Subiect 12) [D], și un festival al sporturilor montane extreme în a doua jumătate a lui noiembrie, cu o invitație care este, în sine, un concept de produs: „Nu veniți pentru confort! Veniți să stați în burniță și-n noroi!” (Subiect 23) [D]. Un participant la atelierul de turism activ avertizează însă asupra presiunii pe care o creează nevoia de a aglomera:

„Deci trebuie tot timpul trebuie ceva ca să aglomereze și să fie turism de masă. În loc să se bucure de faptul că e parcul acolo [...]” (atelierul 07) [D]

Riscul pentru localitățile de la poalele munților are un model negativ: „Riscul e să ajungă un pic ca... centrul Branului: casă lângă casă [...]” (atelierul 07) [D].

Zborul. Brașovul are o tradiție aeronautică pe care cercetarea proiectului despre aviația ușoară și de agrement o propune ca produs de natură: aerodromuri de sport la mai puțin de 25 km de oraș, zboruri panoramice deasupra Poienii, a Branului și a Râșnovului, parapantă, parașutism și zbor cu planorul în unde orografice, un produs al lunilor octombrie–decembrie [C/I]. Subiectul 22 numește parapanta de pe Bunloc printre activitățile obișnuite de sfârșit de săptămână ale brașovenilor, iar Subiectul 19 o pune în oferta de agrement în aer liber a Poienii, alături de bicicletă, parcurile de aventură și săniile de vară [D]. Capitolul C a preluat centenarul aviatic din 2027 (DC6-h).

Turismul motorizat. Consultarea conține și o nișă controversată: turismul cu motociclete de enduro, cu vehicule de teren și cu ATV-uri, prezentat pozitiv de Subiectul 10 și de un participant la atelierul de turism activ [D]. Regulamentul drumurilor forestiere interzice accesul acestor vehicule în pădurile municipiului, cu excepția evenimentelor aprobate [C]. Conceptul de turism din 2023 consemna, din partea organizației care elabora planul de management al sitului Natura 2000 Postăvarul, aceeași îngrijorare: activitățile off-road, schiul în afara pârtiilor și deșeurile lăsate de turiști dau zonei „un caracter de turism dezorganizat”⁴³ [D]. Scenariul S5 tranșează locul acestei nișe.

2.6.7. Ursul: „și erou, și adversar”

Ursul este tema de natură cu cea mai mare încărcătură emoțională din consultare. Ursul și fauna sălbatică ca problemă (B6) apar în 12 interviuri și în 5 ateliere, pachetul de măsuri propus pentru urs (C7) în 6 interviuri și 5 ateliere, iar fauna ca atu (A22) în 4 interviuri și 5 ateliere [C]. Participanții la atelierul de turism activ au rezumat ambivalența într-o formulă pe care capitolul o preia ca titlu: „Deci e și erou, și adversar ursul”; „Deci oamenii vin pentru urs și e și adversarul cel mai mare, da” (atelierul 07) [D].

Datele. Studiul național al populației de urs brun, finalizat în decembrie 2025, estimează între 10.657 și 12.787 de exemplare în România; județul Brașov are cea mai mare densitate dintre județe, 29,9 exemplare la 100 km², și o abundență medie de circa 1.329 de urși⁴⁴ [C]. În 2025, jandarmeria din județul Brașov a intervenit de 1.160 de ori pentru urși, față de 770 de ori în 2024; 70% dintre solicitări au venit din zonele locuite, peste 60% din municipiul Brașov și din Poiana Brașov, iar 750 de apeluri s-au concentrat în lunile iunie–august⁴⁵ [C]. În intervențiile jandarmeriei din 2025 au fost împușcați trei urși în tot județul; până la începutul lui septembrie 2026, pe raza municipiului fuseseră împușcați sau eutanasiați 14 urși⁴⁶ [C].

Cadrul legal s-a schimbat de trei ori între 2024 și 2026. Legea nr. 242/2024 a aprobat, pentru 2024 și 2025, câte 426 de exemplare pentru prevenție și 55 pentru intervenție la nivel național⁴⁷ [C]. Ordonanța de urgență nr. 60/2025 permite, în localități, intervenția directă prin oricare dintre metodele prevăzute (alungare, tranchilizare și relocare, extragere) și interzice, din noiembrie 2025, „hrănirea sub orice formă” a urșilor aflați în libertate, cu amenzi de 10.000–30.000 de lei⁴⁸ [C]. Legea promulgată la 5 octombrie 2026 stabilește pentru 2026 niveluri de 859 de exemplare pentru prevenție și 110 pentru intervenție⁴⁹ [C]. Intervenția în localități revine unei echipe conduse de primar sau de viceprimar, din care fac parte jandarmeria sau poliția locală, personalul gestionarului fondului cinegetic și un medic veterinar⁵⁰ [C]. Gestiunea populației ține de aceste autorități și de acest cadru; strategia turistică nu o tranșează și nu o înlocuiește [I].

Trei experiențe ale aceluiași animal. Consultarea descrie ursul din trei poziții diferite.

Prima este a turistului care renunță. În atelierul apartamentelor în regim hotelier, un participant a relatat ce aude de la cei care ar vrea să vină: „am auzit-o de la oameni care vor să vină în Brașov: «Bă, nu vin în Brașov că mi-e frică de urși»” (atelierul 08) [D]. În atelierul hotelierilor au fost descrise anulări:

„Și în Poiană au avut anulări tabere care urmau să fie făcute peste vară în Poiană. Și au sunat și au zis: «La revedere, nu venim din cauza urșilor»” (atelierul 04) [D]

Subiectul 8 vorbește despre o „pierdere de business efectivă și cuantificabilă” (Subiect 8), iar Subiectul 16 aude ezitarea mai ales de la familii:

„Mai ales când au copii. Aud asta, dar nu doar de la turiștii din străinătate. Aud asta mai ales de la români” (Subiect 16) [D]

Pierderile nu sunt însă măsurate: nu există date oficiale despre anulările atribuite urșilor, iar scăderea cererii din Poiana din vara lui 2026 a fost pusă de hotelieri pe seama cheltuielilor mai prudente ale turiștilor⁵¹ [C].

A doua este a locuitorului de la marginea pădurii:

„Uite de exemplu, la mine pe stradă, trec zilnic urșii. [...] Oamenii nici măcar nu mai sună la 112, că s-au săturat deja de ei. [...] Că e drăguț, dar câinii latră, oamenii se sperie, nu poți să scoți copiii afară, nu mai merge nimeni după ciuperci, zmeură, soc în capătul străzii, da?” (atelierul 02) [D]

În Răcădău, alertele au devenit parte a nopții: „Stau [...] în Răcădău. În ultimele două săptămâni, noapte de noapte RO-Alert cu urși” (atelierul 08) [D]. Întrebat dacă cine se plimbă seara pe la marginea pădurii este în siguranță, Subiectul 6 a răspuns: „E, cum ți-e norocul. Nu, nu ești” (Subiect 6) [D]. Același atelier care a descris teama a cerut și o lectură echilibrată:

„presiunea aceasta media legată de urși și portretizarea Brașovului ca fiind oraș plin de urși, [...] e un pic exagerată din perspectiva media, unu la mână, și doi la mână este și o realitate cu care chiar ne confruntăm” (atelierul 08) [D]

A treia este a vizitatorului care vine pentru urs. „Foarte mulți străini care sunt entuziasmați să vadă urși”; „De asta mulți vin aici și solicită asta, să vadă urși” (atelierul 03) [D]. Subiectul 17 pune problema în termeni de produs: „cum facem ca să fie brand turistic, să fie atracție turistică, să nu fie numai sperietoare că nu vin turiști aicea?” (Subiect 17) [D], iar Subiectul 8 consideră că fenomenul apariției animalelor sălbatice, „gestionat corect”, „ar putea fi chiar un plus” (Subiect 8) [D]. Datele confirmă o cerere mică, dar foarte satisfăcută: tururile de observare a faunei care pleacă din Brașov au scoruri de 4,8–5,0 pe platformele de recenzii, iar ursul apare în 2,5% dintre recenziile turistice, aproape numai în cele ale acestor tururi (secțiunea 2.2); în imaginea spontană a românilor, ursul este asociat cu Brașovul de doar 1,4% dintre călători (secțiunea 2.1) [C].

Cauza asupra căreia destinația are control. Consultarea numește aceeași cauză din unghiuri diferite: hrana de origine umană. Subiectul 7 o leagă de deșeuri:

„Urșii sunt atrași de miros. [...] dacă oamenii nu-nțeleg că tre' să-și pună deșeurile în locurile amenajate, ursul nu așteaptă după turist [...]. Ăla vine” (Subiect 7) [D]

Subiectul 15 descrie hrănirea pentru fotografie, întâlnită în municipiu și în Poiana: „oamenii lăsau mâncare să vină ursul, să-l poată oferi spre fotografiere”, și își încheie descrierea cu o regulă: „un urs hrănit de om este un urs mort” (Subiect 15) [D]. Subiectul 12 explică mecanismul:

„Îți atragi prietenii, îl înveți că există și alt tip de mâncare decât cea pe care el o mănâncă în mod obișnuit, ceea ce nu este în regulă și atunci îl ajuți, între ghilimele, să dezvolte un comportament deviant” (Subiect 12) [D]

Subiectul 11 trage concluzia: „Ursul nu e vinovat. Vinovați suntem noi, oamenii” (Subiect 11) [D]; „Ursul de ce vine la tomberon? Pentru că în momentul de față poate să-l deschidă” (Subiect 11) [D]. Preambulul ordonanței din 2025 numește hrănirea neautorizată una dintre cauzele principale ale incidentelor⁵² [C].

Brașovul are un precedent documentat. Un studiu al conflictelor om–urs din zona urbană a Brașovului în 2004–2018 a localizat 42,6% dintre ele în Răcădău, la contactul cu liziera pădurii; 26 dintre cele 31 de containere de gunoi analizate în trei cartiere se aflau lângă pădure⁵³ [C]. În 2006, Primăria, operatorul de salubritate, vânătorii, cercetătorii și organizațiile de mediu au introdus golirea containerelor de trei ori pe zi, interdicția de a lăsa gunoiul lângă containere, patrule și relocări; contactul turiștilor cu urșii a scăzut, dar urșii veneau încă la containerele din Răcădău în 2009–2010⁵⁴ [C]. Subiectul 17 își amintește episodul ca pe o lecție:

„Ursul fiind un animal oportunist, vine la mâncare gratuită. [...] Dar s-a oprit. Și există soluția de atunci, cum s-a oprit: au schimbat sistemul de colectare a gunoiului” (Subiect 17) [D]

Sursele confirmă parțial această lectură: măsurile au redus fenomenul, fără să-l elimine (Anexa C).

Ce funcționează în alte locuri. La Râșnov, un gard electric de circa 6 km pe liziera vestică a pădurii a fost instalat în 2025, după ce zona Policlinicii, protejată din 2023, nu a mai fost vizitată de animale sălbatice⁵⁵ [C]. La Băile Tușnad, 16 containere rezistente la urși, de cinci tipuri, funcționează din mai 2024⁵⁶ [C]. La nivel național, până în decembrie 2025 fuseseră instalate peste 1.100 de sisteme electrice de protecție⁵⁷ [C]. În municipiul Brașov nu am identificat un program de pubele sau de containere rezistente la urși; ecoinsulele instalate din 2022 nu sunt descrise ca rezistente la urși [C/I]. Complexul pentru urși-problemă propus în 2019 de Regia Pădurilor Kronstadt pe Valea Timișului era, în iulie 2025, parțial împrejmuit și fără termen de finalizare⁵⁸ [C].

Propunerile consultării acoperă aceeași logică a prevenției. Subiectul 17 propune ca operatorii dintr-o zonă să-și asume problema împreună: garduri electrice întreținute, deșeuri gestionate la fiecare unitate de cazare, pubele rezistente la urși, cu sprijinul OMD pentru finanțarea gardurilor (Subiect 17) [D]. Participanții la atelierul de turism activ cer ca la fiecare intrare pe potecă să existe „o pancartă cu [...] 10 reguli sau sugestii cum să te comporți în fața ursului” și o procedură de alertă: „O procedură în bike park când apare ursul, măcar să știm cum se anunță” (atelierul 07) [D]. Subiectul 12 pune educația înaintea oricărei alte măsuri:

„Educația duce la atenuarea senzației de teamă. Nu va dispărea teama, pentru că da, în acest moment avem această problemă cu suprapopularea de urs în zonă și animalele sunt imprevizibile” (Subiect 12) [D]

Observarea. Observarea faunei nu este interzisă. Atragerea urșilor cu hrană, pe care se sprijină majoritatea observatoarelor din fondurile cinegetice, este însă sancționabilă din noiembrie 2025, iar preambulul ordonanței vizează explicit descurajarea observatoarelor turistice amplasate în habitatele naturale ale urșilor⁵⁹⁶⁰ [C]. Propunerea Subiectului 8 de a hrăni animalele în zone dedicate din afara Poienii (Subiect 8) [D] nu mai este compatibilă cu acest cadru [I]. Rămân trei forme de observare compatibile cu legea și cu siguranța: turul ghidat care urmărește urmele și semnele faunei fără a o atrage cu hrană, observarea speciilor care nu sunt hrănite (cerbi, căprioare, păsări) și vizita la sanctuarul de urși de la Zărnești, unde peste 130 de urși salvați din captivitate trăiesc pe 69 de hectare de pădure, cu acces numai în tur ghidat⁶¹ [C/I]. Zonele de observare din afara stațiunii propuse în capitolul P5 (D6-b) funcționează, în consecință, fără hrănire [I].

Din date și din consultare rezultă trei constatări [I]. Ursul este, întâi, o problemă de siguranță publică a orașului și abia apoi un subiect turistic: incidentele se petrec în cartiere și în stațiune, iar teama locuitorilor precede teama turiștilor. Cauza pe care destinația o poate controla este hrana de origine umană (deșeurile, hrănirea, resturile lăsate pe trasee), pentru că gestiunea populației ține de alte autorități. Observarea faunei are o cerere reală, care poate fi servită numai în forma care nu hrănește și nu obișnuiește ursul cu omul. Direcția D5 organizează politica destinației pe aceste trei constatări.

2.6.8. Siguranța montană: informare, localizare, responsabilitate

În consultare, siguranța montană este mai puțin o temă a accidentelor și mai mult una a pregătirii vizitatorului [I]. Tema siguranței montane (C28) apare în 3 interviuri și într-un atelier [C], dar riscul vizitatorului nepregătit este descris în mai multe surse (Subiecții 11, 12, 15 și 24; atelierele 03 și 07; sesiunea OAR) [D].

Datele. Serviciul public local care asigură salvarea montană în masivul Postăvaru și în Poiana Brașov are 17 salvatori montani cu pregătire de paramedic și două baze, la Bradu, permanentă, și pe Cristianul Mare, iarna⁶² [C]. În 2025, serviciul a avut 792 de intervenții pentru 866 de persoane, față de 703 intervenții pentru 749 de persoane în 2024; 675 de intervenții au avut loc în cele 89 de zile cu pârtii deschise, iar 117, pentru 122 de persoane, în sezonul cald; 282 de persoane au fost predate echipajelor de urgență, iar trei au fost evacuate cu elicopterul⁶³ [C]. Serviciul județean Salvamont-Salvaspeo, subordonat Consiliului Județean, are patru formații (Brașov, Predeal, Râșnov, Victoria), iar conducerea lui a declarat public, în august 2026, o capacitate operativă de circa 17% din necesar⁶⁴ [C]. Pentru Tâmpa și pentru pădurile-parc nu există o evidență publică a incidentelor [C/I].

Din 2026, fiecare turist plătește, pe noapte, 5 lei pentru Salvamont, alături de cei 7 lei pentru promovare turistică⁶⁵ [C]. Regulamentul taxei speciale Salvamont o definește ca venit cu destinație specială, folosit pentru cheltuielile ocazionate de activitatea de salvare în munți⁶⁶ [C]. Destinația sumelor nu este însă cunoscută de toți cei care colectează taxa: „Nu am înțeles, sincer, de ce a trebuit să plătesc și taxa aceea de Salvamont” (atelierul 08) [D].

Cifrele arată că intervențiile se concentrează în domeniul schiabil, a cărui siguranță este tratată în capitolul P5 (D6) [C/I]. Sezonul cald are mai puține intervenții, dar este sezonul în care cresc drumeția, bicicleta și bicicleta electrică, adică produsele pe care capitolul de față le dezvoltă [I]. Accidentele de pe traseele de coborâre cu bicicleta din Postăvaru (secțiunea 2.6.6) sunt partea cea mai vizibilă a acestui risc [C/I].

Vizitatorul nepregătit. Pe Tâmpa, riscul vine din contrastul dintre aparența de parc și terenul de munte:

„Adică pentru o deplasare, acum merge și în șlapi. Atenție, merge în șlapi, în sandale, cu riscuri, cu riscuri mari și dacă-i vreme bună. Pe acest traseu cunoscut de brașoveni ca traseul Serpentinelor, pe Serpentine sunt zone cu stâncă foarte, foarte mari.” (Subiect 15) [D]

Pe munte, situația este aceeași, iar nimeni nu verifică echipamentul:

„De exemplu, pe zona montană, ca să nu mergem doar pe perioada iernii, urcă din ce în ce mai mulți turiști neechipați corespunzător. Parcurile încasează o mică taxă, au taxa de parc, [...] dar nu-ți verifică nimeni echipamentul.” (Subiect 11) [D]

Responsabilitatea. Subiectul 11 pornește de la faptul că salvarea montană rămâne gratuită și cere, în schimb, consecințe pentru cine își asumă riscuri fără pregătire:

„Dar minim de echipament necesar să-l ai la dispoziție și în momentul în care se întâmplă un incident din cauza faptului că nu [...] ai respectat niște reguli, ar trebui să existe niște consecințe” (Subiect 11) [D]

Subiectul 12 vede în amenzi un instrument eficient, după ce destinația a oferit ce trebuie: „În momentul în care se umblă la buzunar, omul deja se gândește de două ori” (Subiect 12) [D]. Aceeași sursă formulează însă și condiția prealabilă, oferta înaintea sancțiunii (secțiunea 2.6.5).

Informarea și localizarea. Pentru participanții la atelierul antreprenorilor culturali, informarea este o obligație a gazdei: „suntem obligați [...] să informăm și să educăm turistul care ne trece pragul” (atelierul 03) [D]. Subiectul 11 descrie problema localizării în caz de urgență și propune soluția:

„Și o informare, pentru că este... [...] turistul care vine, în general nu știe unde se află: «Sunt în Brașov, sunt pe pârtie». «Care pârtie? Unde?» [...] Și atunci aș face exact cu... cu localizări, [...] poate niște borne care să fie numerotate, [...] lucruri de genul ăsta.” (Subiect 11) [D]

Pentru familiile care merg cu bicicleta, siguranța înseamnă un traseu marcat și cineva care poate interveni; Subiectul 11 descrie alegerea familiei:

„ar putea să aleagă un traseu care știe că este singur... sigur, este marcat, [...] are și cine să intervină în caz de se întâmplă ceva” (Subiect 11) [D]

Subiectul 17 explică de ce turiștii se simt în siguranță cu un ghid:

„Faptul că ai echipă de intervenție sau oameni care dacă chiar este critic sau înainte să devină critic intervine și te ajută, adică există o echipă de suport în spate, care ca la pompieri stă și așteaptă” (Subiect 17) [D]

Riscurile fizice ale traseelor de lângă oraș. Pe lângă stânca de pe Serpentine, consultarea semnalează lemnul căzut de pe Tâmpa:

„văd o groază de copaci, de crengi care putrezesc acolo și nu înțeleg de ce. [...] la un moment dat pot pleca de-a berbeleacul și pot omorî oameni” (atelierul 02) [D]

Într-o rezervație naturală, lemnul mort face parte din habitat; ce se îndepărtează de lângă poteci, pentru siguranța vizitatorilor, stabilește planul de management [I]. Riscul de incendiu din zonele de grătar este tratat în secțiunea 2.6.5.

Din consultare și din date rezultă o constatare [I]: siguranța pe munte depinde de un lanț cu patru verigi, informarea înainte de plecare (ce traseu, cât durează, ce riscuri, ce echipament), localizarea pe traseu (marcaje, borne numerotate, semnal), intervenția rapidă și responsabilitatea vizitatorului după incident. Intervenția există, dar este solicitată la limita capacității; celelalte trei verigi sunt slabe sau lipsesc. Direcția D6 le completează.

2.6.9. Anotimpurile în consultare

Consultarea vorbește despre anotimpuri mai ales în limbajul sezoanelor de afaceri (schiul, vara, extrasezonul) și rar în limbajul naturii [I]. Sezonalitatea și extrasezonul (B25) apar în 9 interviuri și în 5 ateliere [C].

O aspirație veche. Destinația pe patru anotimpuri este un obiectiv formulat de mult: „Trebuie să-i propunem o stațiune pentru 4 anotimpuri. Aceasta este o discuție pe care cred că o avem deja de vreo 15 ani” (Subiect 15) [D]. Arhitecții au formulat-o ca atu al orașului: „Brașovul are un lucru foarte bun: este singura localitate din țară care își permite să facă turism pe patru anotimpuri. E singura” (sesiunea OAR) [D]. Alți participanți au nuanțat afirmația, cu exemplul Sibiului, iar autorul ei a precizat-o:

„Dacă vrei sport, vin la Brașov. Toamnă, primăvară, da? Mă duc cu bicicleta, mă duc... Și are potențial. Problema este că nu avem servicii care să atragă calitate mai mare.” (sesiunea OAR) [D]

Datele din secțiunea 2.3 dau dreptate părții a doua a afirmației: curba anuală a municipiului este una dintre cele mai plate dintre orașele mari ale țării, dar capacitatea este folosită slab în toate lunile [C].

Golurile numite. Lunile pe care consultarea le numește slabe sunt aceleași cu cele din datele INS: primăvara și noiembrie [C/D]. Conceptul de turism din 2023 consemna, pentru stațiune, același gol: grupul de lucru al Poienii a definit intervalul 1 martie–30 iunie drept extrasezon⁶⁷ [D]. „În martie-aprilie fiind foarte slab în turism, nu numai... a fost foarte slab, îmi venea să închid, vă zic sincer” (atelierul 08) [D]. Restauratorii au pus întrebarea la care produsul de natură trebuie să răspundă:

„ce putem să aducem când plouă și e noiembrie? De ce ar veni cineva noiembrie pe ploaie în Brașov?” (atelierul 05) [D]

Subiectul 17 observă că extrasezonul lovește mai tare localitățile din jur decât orașul:

„Nu vorbesc despre Brașov, care oricum în aproape orice sezon atrage vizitatori. Vorbesc de zonele limitrofe, limitrofe însemnând și Râșnov, de exemplu, sau 25-30 de kilometri de municipiu...” (Subiect 17) [D]

Percepțiile despre lunile slabe diferă după segment: pentru evenimentele corporative din Poiana, iulie este o lună slabă (Subiect 6) [D], în timp ce în seriile municipiului iulie are un indice sezonier de 1,14 și un grad de ocupare estimat de 37,1% [C].

Vara și iarna. Vara funcționează pe drumeție și pe bicicletă:

„Bine, Poiana funcționează și vara, da? Funcționează și vara și mi se pare că funcționează binișor pe zona asta de hiking, pe zona de biciclete” (Subiect 18) [D]

Iarna depinde de o zăpadă tot mai nesigură: „din păcate nici zăpadă nu mai avem așa multă, avem vreun două luni pe an” (atelierul 04) [D]. Consultarea se împarte între adaptarea domeniului schiabil și reorientarea muntelui spre bicicletă și drumeție (secțiunea 2.6.6); capitolul P5 a stabilit, pentru stațiune, modernizarea fără extindere [I].

Evenimentele ca punte. Pentru mai mulți subiecți, evenimentele sunt instrumentul prin care se umple intervalul dintre sezoane:

„Acuma că nu funcționează ca iarna, nu funcționează ca iarna, dar in-between eu cred că tot prin evenimente reușești cumva să construiești bridge-ul ăsta între cele două sezoane” (Subiect 18) [D]

Atelierul apartamentelor în regim hotelier a semnalat limita acestui instrument: evenimentele în aer liber sunt riscante tocmai în martie și în noiembrie, când vremea este cea mai nefavorabilă (atelierul 08) [D]. Festivalul sporturilor montane propus pentru a doua jumătate a lui noiembrie (secțiunea 2.6.6) răspunde acestei limite printr-un concept care face din vremea rea o parte a experienței [I].

Anotimpurile naturii. Natura proprie fiecărui anotimp apare rar în consultare. Subiectul 14 descrie primăvara pe Tâmpa:

„Și acuma dacă ne uităm primăvara pe Tâmpa, mai vedem din loc în loc câte o pată albă: sunt cireși amari care au acum vreo 15-20 de metri, că s-au dus și ei cu vegetația, și înfloresc acolo-n vârf” (Subiect 14) [D]

Subiectul 21 își amintește turiștii care își prelungeau șederea pentru „culorile toamnei, culorile primăverii” (secțiunea 2.6.3), iar un participant la atelierul de turism activ a descris, ca experiență-model, ploaia și ceața „specifice acestei zone” (atelierul 07) [D].

Din consultare și din date rezultă o constatare [I]: destinația are lunile slabe în anotimpurile în care natura din jurul orașului se schimbă cel mai vizibil (pădurea care înverzește și înflorește primăvara, culorile toamnei, prima zăpadă pe creste, zborul cu planorul în unde orografice din octombrie–decembrie), dar nu are un calendar al naturii care să transforme aceste schimbări în motive de vizită. Direcția D7 construiește acest calendar.

2.6.10. Brașovul ca bază pentru natura regiunii

Dispersia regională și Brașovul ca bază de explorare (C20) apar în 10 interviuri și în 8 ateliere, iar zona metropolitană bogată (A18) în 12 interviuri și în 6 ateliere [C].

Resursa. Subiectul 10 descrie resursa în termeni de proximitate:

„într-o proximitate de 30-40 de km ai un playground natural foarte interesant, foarte complex ca valoare și și valoare istorică, și valoare a spațiului natural” (Subiect 10) [D]

Inventarul din secțiunea 2.4 confirmă descrierea: la cel mult o oră și jumătate de drum se află Parcul Național Piatra Craiului, Parcul Natural Bucegi și masivele Postăvaru, Piatra Mare, Ciucaș și Făgăraș, toate situri Natura 2000 [C/E], iar pentru 77,7% dintre călătorii români Carpații sunt o destinație atractivă [C].

Orașul ține două zile, regiunea poate ține o săptămână. Participanții la atelierul locuitorilor au descris sejurul-tip al unui străin:

„Deci ai... ai zice că stai o săptămână undeva în Brașov și vrei în timpul ăsta să faci cât mai multe lucruri și da, te duci o zi până acolo, o zi până la Zărnești, pe munte și așa mai departe, o zi la Bran... Oarecum poți să faci lucrul ăsta pentru că Brașovul în sine nu te ține aicea mai mult de două zile în momentul de față” (atelierul 11) [D]

Durata medie a sejurului în municipiu a fost, în 2025, de 1,84 nopți [C]. Viziunea scrisă în atelierul de turism activ propune echilibrul unui sejur de o săptămână:

„Cele două nopți din oraș, cu cele două nopți din pădure și cele două din... de unde am mai zis pe aia... din satele din jur, au creat un echilibru perfect” (atelierul 07) [D]

Piața externă și piața internă. Pentru Subiectul 18, regiunea contează mai ales pentru străini:

„Când lucrezi pe extern, cu cât asociezi mai mult ce se-ntâmplă în jurul Brașovului, cu atât crește atractivitatea. Când vorbești de intern, da, Brașovul poate să existe prin el însuși” (Subiect 18) [D]

Astăzi, pentru o parte a străinilor, orașul este doar un loc de trecere: întrebați ce este Brașovul pentru străini, arhitecții au răspuns „Un punct de a ajunge la Bran” și „Da, un pitstop din care să vezi Transilvania” (sesiunea OAR) [D].

Baza nu este organizată. Lipsesc partenerii de pe teren și serviciile de la capătul drumului. Subiectul 17 descrie safariurile care s-ar putea organiza din Brașov spre Piatra Craiului și ce le lipsește: „dar asta fără partener... [...] Când vorbesc de infrastructură, vorbesc și de cabana unde îți dă un bulz sau o mămăligă” (Subiect 17) [D]. Restauratorii au propus o soluție de distribuție:

„Să vorbim cu agențiile de turism să aibă în hotel să poată să aibă fiecare recepționer tablete să poată să vândă tururile și să aibă niște display-uri de restul zonei” (atelierul 05) [D]

Limitele ideii de bază. Formula „hub” aparține, în interviuri, mai ales moderatorului [I]; în atelierul restauratorilor, Brașovul este numit „punctul de plecare” spre regiune (atelierul 05) [D]. Cei care au discutat ideea i-au pus limite. Distanța:

„Cred că nimeni nu vrea să conducă două–trei ore într-o direcție și înapoi, pentru că îți petreci vacanța ca pe un road trip. Dar cred că o oră - Branul e cu siguranță un punct de ancorare bun” (Subiect 16) [D]

Proporția dintre drum și timpul petrecut la destinație: „trebuie să ai ce face într-un loc de trei ori timpul pe care îl ai... durează ca să faci până acolo, știi?” (Subiect 22) [D]. Identitatea: „Adică Branul nu definește Brașovul și nici Brașovul nu definește Castelul Bran” (atelierul 08) [D].

Câștigul regiunii. Subiectul 10 vede în Via Transilvanica modelul unui produs care lasă valoare în satele de pe traseu: „Dar faptul că tranzitează zone locuite în care oamenii ăia au ajuns să pună pe masa turiștilor ălora ceva, le-a schimbat lor viața” (Subiect 10) [D]. Din iunie 2025, extensia Terra Borza Teutonica a traseului leagă Viscri de Brașov pe circa 170 km, prin 14 unități administrativ-teritoriale ale județului (secțiunea 2.4) [C].

Din consultare rezultă o constatare [I]: Brașovul are resursa unei baze de explorare, dar orașul reține valoarea numai dacă turistul doarme în Brașov, chiar atunci când își petrece ziua în regiune. Pentru aceasta sunt necesare produse de o zi organizate pe durate, transport fără mașină până la punctele de plecare, parteneriate cu administrațiile parcurilor și cu localitățile-poartă și o distribuție a ofertei regionale în unitățile de cazare din oraș. Direcția D8 le organizează.

2.6.11. Mobilitatea spre natură

Mobilitatea spre natură are două scări: accesul în muntele orașului, în primul rând în Poiana, și accesul spre Carpații din jur [I]. Transportul public metropolitan rar și infrastructura pietonală și velo fragmentată (B59) sunt codificate în 7 ateliere, iar lipsa transportului spre regiune apare și în interviuri (Subiecții 3–4 și 10) [C/D].

Poiana, punctul critic. Accesul în stațiune în zilele de vârf blochează și accesul brașovenilor la muntele lor:

„Toată tot drumul a fost blocat de mașini. Oare nu s-ar putea introduce autobuze pentru perioada aceea când este de vârf, să se coboare, să se urce doar cu autobuzele în Poiană? [...] Am stat două ore atunci în trafic...” (atelierul 08) [D]

Conceptul de turism din 2023 propunea, pentru accesul în stațiune, mijloace de transport public alternative, ca o gondolă sau un tren cu cremalieră, plecând dintr-un nod de mobilitate din Bartolomeu⁶⁸ [D]. Parcarea de transfer din Poiana Mică este apreciată de cei care o folosesc:

„Park and ride adică se vede ce a însemnat Park Park and ride-ul din din Poiana Mică ce a însemnat pentru schi. Este colosal. Deci este mană cerească. De când a apărut, numai pe ăla îl folosești. Noi!” (Subiect 12) [D]

Capitolul P5 a stabilit pentru stațiune gestiunea fluxurilor, linia de transport public de mare frecvență, abonamentul integrat și linia 20B Poiana–Râșnov (D1-a, D1-b, D1-c și D1-d) și a tratat accesele noi în scenariul S2 [I].

Localitățile-poartă. Transportul public spre punctele de plecare în Carpați este rar:

„Odată ce ieși din el, rutele metropolitane sunt foarte rare. De exemplu, dacă vrea cineva să meargă la Prejmer sau la Zărnești sau chiar și la Râșnov, sunt destul de rare autobuzele și chiar și dacă există trenuri și ele sunt destul de rare” (atelierul 12) [D]

Calea ferată spre Zărnești, poarta Parcului Național Piatra Craiului, este în stare proastă („încolo spre Zărnești e vai de capul ei”, atelierul 11) și puțin folosită de turiști, deși arhitecții o văd ca pe o legătură ideală pentru natura activă:

„Uite, de exemplu, trenul ăsta Brașov–Zărnești mi se pare o chestie super șmecheră dacă ar fi folosit. Este o super chestie conexiunea asta: poți să-ți cari bicicleta, poți să faci o grămadă de chestii” (sesiunea OAR) [D]

Turistul fără mașină. Subiectul 13 a formulat conceptul: „să promovăm un concept în care să spui: «Domnule, vii la Brașov, stai trei nopți, dar nu-ți trebuie autoturism»” (Subiect 13) [D]. Subiectul 15 pune locuitorii în rolul de model: „Dacă noi, brașovenii, ne vom obișnui să facem lucrul ăsta, turiștii se vor adapta după felul în care facem noi lucrurile” (Subiect 15) [D]. O voce divergentă consideră că legăturile există și că bariera este alta: „S-a conectat cât s-a putut de bine: cu autobuze, cu bicicletă, cu drum tot timpul bun. [...] Eu cred că problema este de prețuri” (Subiect 21) [D].

Bicicleta ca mijloc de transport spre natură. Planul strategic de acțiune HINGE al Consiliului Județean pentru intermodalitatea bicicletă–transport public (decembrie 2023), pus la dispoziția proiectului, consemnează „mai puțin de 10 km de piste adecvate pentru biciclete” și propune, ca primă acțiune, linia 20B Poiana Brașov–Râșnov cu remorcă pentru biciclete, testată în 2023, cu o investiție estimată de 1,24 milioane de euro și un cost de operare de 337.260 de euro pe an [C]. Același plan leagă linia de gara Râșnov, care urma să fie modernizată în proiectul trenului metropolitan, estimat atunci pentru 2026–2027, și cere ca trenurile din zona metropolitană să fie echipate pentru transportul bicicletelor [C]; stadiul actual al proiectului trenului metropolitan nu a putut fi confirmat din surse publice [I]. Bugetul municipal pe 2024 prevedea patru trasee de piste de biciclete finanțate prin PNRR, de 16,1 km⁶⁹ [C]. Participanții la atelierul de turism activ cer o rețea care să lege orașul de natură: „Și nu doar în interiorul orașului, și conectarea cu celelalte localități aferente” (atelierul 07) [D]. Subiectul 11 propune un traseu lung pe liziera pădurii, între Bartolomeu, Cristian, Râșnov și Poiana:

„poți să legi două-trei orașe cu trasee lungi, care nu sunt de dificultate mare, sunt un fel de drum forestier, [...] dar ar trebui mai bine semnalizate” (Subiect 11) [D]

Capetele de traseu. Consultarea nu discută capetele de traseu de la poalele orașului: stațiile de transport public, parcările și punctele de informare de unde pornesc traseele spre Tâmpa, Răcădău, Noua, Pietrele lui Solomon și Postăvaru [I]. Aglomerația de pe Drumul Vechi (secțiunea 2.6.2) arată însă că, în lipsa acestor puncte, fluxul de sfârșit de săptămână se concentrează pe aceleași două-trei trasee [I].

Din consultare rezultă o constatare [I]: natura Brașovului este aproape ca distanță, dar greu accesibilă fără mașină. Mobilitatea urbană aparține capitolului P1–P2, iar accesul în stațiune capitolului P5; capitolul de față preia accesul fără mașină la capetele de traseu și la localitățile-poartă (D3, D8).

2.6.12. Guvernanța naturii

Natura accesibilă din Brașov este administrată de cel puțin opt categorii de instituții, cu competențe care se suprapun pe același teren [C/I]. Tabelul 8 le reunește.

Tabelul 8. Instituțiile care administrează natura accesibilă din Brașov

Sursa: actele și documentele instituțiilor, secțiunile 2.4 și 2.6; detalii în Anexa C.⁷⁰⁷¹⁷² [C]

Avizele. Consultarea descrie un traseu nou ca pe un parcurs administrativ lung:

„Ei, lucrurile sunt simple doar la nivel declarativ. Ca să te apuci să faci lucrul ăsta, se complică situația. [...] Ca să mai facem un traseu, documentația din spate este extrem, extrem de stufoasă” (Subiect 15) [D]

Pentru cine vrea să creeze un circuit lângă o arie protejată, interlocutorii sunt prea mulți: „Dar sunt n zone în care dacă vrei să creezi un circuit fără să deranjezi, trebuie să contactezi 10 regii care nu...” (atelierul 07) [D]. Subiectul 23 consideră că problema ține de lege:

„pe parte de turism, tre’ să fie permise aceste chestiuni de infrastructură turistică ușoară din asta: poteci de munte, chestii de genul ăsta. Dar asta-i o chestiune care ține de cadrul legislativ” (Subiect 23) [D]

Întreținerea și responsabilul. Ce s-a făcut din inițiativă privată nu are un responsabil public. Cei care au pus indicatoare pe banii lor nu le pot legaliza:

„Am făcut noi niște indicatoare care să fie cât de cât să arate cumva pe banii noștri, nici măcar pe-alea nu le poți legaliza, că, vai Doamne, îți trebuie certificate de urbanism și așa mai departe” (Subiect 6) [D]

Arhitecții au dat exemplul unui traseu de cicloturism din regiune care s-a degradat după amenajare: „Și tot ce era s-a distrus pentru că nu...”; „Trebuia întreținut.”; „Trebuie fonduri. Deci, până la urmă, tot administrația trebuie să...” (sesiunea OAR) [D]. Conceptul de turism din 2023 consemna, din grupul de lucru pentru zona verde, aceleași lipsuri: traseele turistice de drumeție și de ciclism nu au o formă juridică, ceea ce „generează situații neclare în managementul acestei infrastructuri”; Salvamontul întreținea 18 trasee omologate, iar circa 30% dintre trasee, inclusiv cele de ciclism montan, nu erau omologate; informațiile despre trasee nu erau centralizate⁷³ [D]. Pentru traseele neomologate și pentru harta traseelor din jurul orașului, nicio sursă nu numește o instituție responsabilă [I].

Coordonarea. Instituțiile și operatorii lucrează în paralel:

„toți avem intenții bune, toți facem chestii bune, dar se duc în diferite direcții și ăla care are puterea mai mare la un moment dat trage în altă direcție” (atelierul 07) [D]

Subiectul 12 cere o strategie comună și o comunicare instituțională comună: „Da, aicea cred că e o strategie pe care trebuie s-o dezvoltăm împreună cu municipalitatea, cu autorități”; „Dar comunicarea trebuie făcută, cred că e de aicea e mai mult de lucru și e o chestie inter... instituțională” (Subiect 12) [D]. Arhitecții cer aceeași scară: „Și până nu rezolvi chestia asta la scară mare, degeaba toată lumea face bucățica lui internă...” (sesiunea OAR) [D]. Subiectul 10 vede în OMD instituția care poate lega ofertele:

„acest OMD asta ar trebui să asta ar trebui să facă: să devină platforma, liantul care să unifice punctele astea, să unifice servicii, să poată să creeze sinergiile astea” (Subiect 10) [D]

Ghizii, cei care ar trebui să lege oferta pe teren, sunt puțini și în competiție: „Și ei sunt fiecare în competiție cu fiecare.”; „Ar putea fi dezvoltați. Poate o afiliere...” (Subiecții 19–20) [D].

Propunerea unui parc natural. Primăria a prezentat, în 2021, propunerea unui „Parc Natural Brassovia”, care să reunească natura din jurul orașului într-o arie administrată unitar; propunerea nu a fost aprobată de Consiliul Local⁷⁴ [C]. Conceptul de turism din 2023 consemna o cerere apropiată: o organizație de mediu pleda pentru declararea zonei verzi Tâmpa–Postăvaru drept arie naturală de interes local, urmată de un management integrat al conservării și al recreerii, iar documentul propunea un plan director al infrastructurii de recreere și o echipă tehnică permanentă pentru administrarea ei și a experienței vizitatorilor⁷⁵ [D]. Consultarea proiectului nu a reluat explicit propunerea parcului natural; ea cere un arbitru și un loc de coordonare [I].

Din consultare și din documente rezultă trei constatări [I]. Natura destinației nu are un loc în care instituțiile care o administrează să se întâlnească cu operatorii și cu comunitățile care o folosesc. Un traseu nou trece prin prea multe avize, iar un traseu existent nu are un responsabil clar pentru marcaj, hartă și întreținere. Iar destinația nu știe câți oameni folosesc natura: nu există o numărătoare publică a vizitatorilor pe trasee, iar incidentele și conflictele nu sunt înregistrate într-o evidență comună. Secțiunea 6 propune răspunsul, cu instituțiile existente.

2.7. Controversele naturii

Consultarea conține unsprezece controverse legate de natură [I]. Tabelul 9 le prezintă, cu pozițiile și sursele lor, și indică locul în care strategia le tranșează: șase prin scenariile din secțiunea 7, celelalte prin poziționare, principii și direcții.

Tabelul 9. Controversele naturii: pozițiile din consultare și locul în care strategia le tranșează

Sursa: secțiunile 2.6.1–2.6.12; dosarele tematice ale consultării. [D/I]

Controversele privind Tâmpa, pietonii și bicicliștii, ursul, turismul motorizat și coordonarea au fost prezentate în secțiunile 2.6.4–2.6.7 și 2.6.12, iar controversa schi–bicicletă și cea privind Brașovul ca bază, în secțiunile 2.6.6, 2.6.9 și 2.6.10. Pentru celelalte patru controverse, formulările din consultare sunt redate mai jos.

Scara. Pentru Subiectul 10, muntele nu suportă volumul: „Nu faci acum, nu știu, să vină milioane de oameni în vârful Postăvaru pentru că le spui că aerul de-acolo este nu știu cum” (Subiect 10) [D]. În atelierul mediului academic, ambiția relatată a unor congrese foarte mari în Poiana a produs o reacție directă: „Eu m-am speriat și am zis: «Doamne, ferește!»” (atelierul 12) [D]. Subiectul 24 leagă alegerea de scară de prețul ei:

„Dacă stabilim că e important să ne mișcăm repede cu mașina, atunci într-adevăr sacrificăm natură pentru [...] asta, dar atunci să nu ne plângem că [...] nu avem natură” (Subiect 24) [D]

Conceptul de turism din 2023 propunea, pentru OMD, microfestivaluri care atrag de regulă sub 3.000 de participanți, organizate inclusiv în spații naturale, cum sunt pădurile⁷⁶ [D].

Locuitorii și turiștii. Presiunea turistică este descrisă ca un val: „Marea majoritate e un val care vine și parcă te... nu te absoarbe, te mănâncă, te...” (Subiect 9) [D]. Arhitecții au amintit că locuitorii cartierelor nu sunt întrebați:

„Poate ei vor să vină să se plimbe în liniște în centru, da? Nu vor aglomerație, nu vor... Pe ei nu-i întreabă nimeni” (sesiunea OAR) [D]

Natura premium sau natura pentru toți. În atelierul mediului academic s-au exprimat ambele poziții. Una cere selecție prin preț:

„Nu te poți dezvolta pe turism cu un turism de masă de weekend atâta timp cât nu faci totul ca să upgradezi și ca să transmiți un mesaj elitist: «Brașovul nu-i la îndemâna oricui», da?” (atelierul 12) [D]

Alți participanți la același atelier au cerut acces la natură pentru toate buzunarele (atelierul 12) [D]. Participanții la atelierul stațiunii au propus o formulă care împacă cele două poziții: „Nu este doar All-Season, ci este și All-Clients” (atelierul 01) [D].

Dezvoltarea imobiliară. Notele atelierului locuitorilor din Șchei formulează o condiție pe care o pot accepta toate pozițiile: „Dezvoltarea este posibilă doar prin reguli clare și limite care să protejeze patrimoniul și comunitatea locală” (atelierul 09) [D]. O formulare apropiată apare în interviurile tezei despre geografia simbolică a orașului: „se construiește foarte, foarte dens și foarte puțin spațiu verde”⁷⁷ [D].

2.8. Sinteza diagnosticului

Tabelul 10. Sinteza diagnosticului naturii pe treisprezece dimensiuni

Sursa: secțiunile 2.1–2.7 ale capitolului.

Din sinteză rezultă imaginea unei destinații cu o resursă naturală mare, o cerere largă și fidelă și o organizare slabă [I]. Natura este aproape, protejată și apreciată, dar este folosită fără informare, fără date și fără coordonare, iar costurile acestei lipse de organizare le plătesc mai întâi locuitorii: aglomerația, conflictele de pe poteci, urșii din cartiere. Pentru turist, natura rămâne un decor al orașului istoric, iar pentru destinație, o rezervă de nopți și de cheltuieli pe care nu o folosește.

2.9. Analiza SWOT

Analiza SWOT este construită din diagnosticul de mai sus. Fiecare element este urmat de marcajul sursei care îl susține. Punctele tari și punctele slabe privesc natura destinației așa cum este; oportunitățile și amenințările privesc mediul ei (piața, climatul, cadrul legal, deciziile altor instituții).

Tabelul 11. Analiza SWOT a naturii și a turismului activ în destinația Brașov

Sursa: secțiunile 2.1–2.8; notele externe citate în text. [C]/[D]/[I]

Din analiza SWOT rezultă patru constatări [I]. Punctele tari sunt aproape toate date de natură și de regimul ei juridic, iar punctele slabe sunt aproape toate de organizare: informare, coordonare, acces, produs. Oportunitățile principale sunt fie deja în curs (pădurile-parc, FOTE 2027, taxa de oraș), fie depind de decizii ale instituțiilor existente (revizuirea planului Tâmpei, linia 20B, trenul metropolitan), iar strategia trebuie să le lege între ele. Două amenințări pot anula restul, ursul și aglomerația; amândouă se gestionează mai întâi prin prevenție și prin ofertă (eliminarea hranei de origine umană, distribuția fluxurilor între locuri și anotimpuri) și abia apoi prin interdicții. Plantele invazive și accidentele de bicicletă din Postăvaru sunt riscuri mai noi, care se gestionează tot prin prevenție: depistarea timpurie a focarelor, clasificarea corectă a traseelor și un transport pe cablu previzibil. Locuitorii sunt primii afectați de punctele slabe și primii beneficiari ai oportunităților, ceea ce face din natura locuitorilor punctul de pornire al direcțiilor.