Atelierele au confirmat diagnosticul interviurilor și l-au completat cu patru straturi pe care interlocutorii individuali nu le produc. Primul este identitatea colectivă a operatorilor: în atelierul 01, operatorii stațiunii au răspuns la întrebarea „ce face Poiana Brașov să fie Poiana Brașov” cu un consens pe natură, pe ospitalitatea premium și pe apropierea de oraș și de aeroport, au cerut „destinație fără blocuri de apartamente” și reinvestirea taxei de stațiune, și au recunoscut că „nu se întâmplă coordonat” [D]; temele poziționării premium, ale reglementării urbanistice stricte și ale reinvestirii taxei apar exclusiv în ateliere. Al doilea este vocea instituțiilor și a antreprenorilor culturali: cultura „nu este folosită chit că există”, resursa umană lipsește, iar cuvintele-cheie ale discuției au fost reziliența, libertatea și identitatea, cu propunerea unui Dracula „reinterpretat”, „creativ”, ca expresie a libertății (atelierul 02) [D]. Al treilea este viziunea colectivă a turismului activ: Brașovul ca „bulă”, cu resurse percepute mai degrabă ca fapte date decât ca valori de valorificat, cu identitatea de poartă de intrare în Transilvania, cu viziunea 2034 a unui oraș verde, fără mașini în centrul istoric, și cu ursul drept „cel mai mare adversar”; aceeași sesiune a conținut, una lângă alta, viziunea extinderii domeniului schiabil și teza tranziției dincolo de schi (atelierul 07) [D]. Al patrulea este vocea administratorilor de apartamente, care au cerut delimitarea Brașovului de Bran, evenimente pe harta orașului, viață de seară după ora 22 („un oraș mort”), parcări, transport public și un mecanism simplu de colectare a taxei, altul decât hârtia, și au semnalat că destinația „nu are un reprezentant” (atelierul 08) [D].
Comunitățile locale (atelierele 09 și 11) au adus perspectiva locuitorului: cererea unei strategii pentru brașovean, cu un card de rezident, grija pentru liniștea și pentru locuirea centrului și a Șcheiului, lecția pietonalei din Răcădău, care „moare pentru că nu bagi viață în ea”, și platoul din Piața Astra ca posibil centru de cartier. Mediul academic (atelierul 12) a descris „ruptura” Poiana–Brașov și a adus datele privind competiția dintre oraș și stațiune, iar sesiunea cu arhitecții și urbaniștii a produs geografia coridoarelor pietonale, critica comunicării vizuale a comerțului și poziția privind parcarea de proximitate.